Ascult, meditez și încerc să-nțeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
purtând peste zâmbete stropi de venin
și măști de revoltă cusute pe față.
Azi încă mai mor în ne-patria lor
eroi din legende, trimiși prea departe,
ajunși amintiri în străinul decor
rămas adormit între viață și moarte.
Adaugă un comentariu
Teodora, sunt impresionat de acest mesaj amplu, care denotă o foarte bună înțelegere a poemului meu, scris de-a lungul mai multor meditații suprarealiste, despre un subiect mereu actual, chiar dacă ecourile propagandei politice, venită din toate punctele cardinale, ar dori să ne manipuleze, așa cum îi este menirea. După cum ai observat nu am o atitudine partizană, ci vorbesc despre mame, copii, ostași, fără a ține seama de apartenența lor geografică. Îți mulțumesc foarte și sunt onorat de atenția și timpul pe care mi le-ai dăruit!
Chris, onorat de trecere și mesaj! Mulțumesc frumos!
apasator, frumos!
Mulțumiri alese din partea autorului, domnule Costel Zăgan!
O poezie care ne trage de mânecă - să nu mai trăim dormind!
Mulțumiri alese din partea autorului, doamnă Valeria Merca!
De remarcat prezența eului liric subiectiv (confesiv).
Foarte frumos! Felicitări autorului!
Mulțumiri alese din partea autorului, Vasilisia Lazăr Grădinaru! Sunt onorat de aprecierile făcute și, în general, de întreg mesajul pe care l-ați postat aici!
Da,
Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubește,
Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc;
E a cerului urgie, este foc care topește
Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc.
........................................................................................
Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste și amare; legi, năravuri se-ndulcesc:
Prin științe și prin arte națiile înfrățite
În gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc.
Și totuși, după cum se vede, unele nații nu mai găsesc drumul slavei în gândire și în pace, astfel încât azi încă mai mor în ne-patria lor/ eroi din legende, trimiși prea departe.
Mi-a plăcut mult.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE