Luciferi ce în falcă își poartă copii

îmi cântă în gânduri viziuni deșirate,

pierdut-am toți morții, pierzându-mi și vii,

Golgota mi-e soră și Crucea mi-e frate.



Valuri de spumă născute-n pucioasă

mă-nvăluie-n mirul dospit în pahar.

Jumulesc trei îngeri ce-mi cântă la masă

să-mi umflu perna mustind de amar.



Prin umbre, în gol, clipesc tot mai rar

ascultând Demonul ce-n suflet rostește:

 Mai ai un colț de gând prin buzunar

să…

Îngeri albaștri cu chipuri slavone

culeg note mute din gându-mi bemol,

cazemate uitate de glasuri cazone

duhnesc peste ceruri ce sună a gol.

Murit-a azi Moartea uitată-n sicriu,

Nimicul învie cu stimă de sine.

O mască-mi e gândul de zici că sunt viu,

tot iadul îl port în gândul de tine.

Din trupul de carne transpir lacrimi dulci,

pătând cu cenușă o lume abstractă.

Zdrobite cearceafuri - n-ai cum să te culci,

doar…

Mă ascund uneori în umbra-mi călâie

când mrejele dragostei mustesc peste pași,

din brațe-mi cresc aripi, ca ramuri, o mie,

sub frunze nasc fauni cântând, pătimași.

Mă-ncearcă iubirea prin cântec și muget

croind curcubee din propriul senin.

Țintuit peste iarbă, sub arbori de cuget,

privirea de nouri, înalt, mi-o anin.

Alerg ca și roua sub raza de soare

de pasul leoacei prin tufe întins,

sfâșierea cea dulce mă-mbracă în…

Eu adunat sunt unul.
Tu întreagă ești una.
Amândoi alăturați suntem doi
dar întregiți suntem tot unul.

Dar dacă un pumnal de Damasc
ne-ar tăia în două
printr-o tăiere bruscă,
perfectă,
sângerândă,
vom afla împărțirea la doi.

Împărțiți amândoi vom fi iar însumați în unu
și fiecare mai puțin
decât mine,
decât tine,
decât ieri.

Solzii aurii de rouă clipocesc în zori amnare
razelor. Vertij în boltă -
Orion îți dă chemare.

Ceasul întâlnirii noastre înfierat e drept proscris,
tulburat alung secunda
înspre sudul interzis.

Ne cunoaștem după verde și în setea dintre noi.
Ființă ești aievea mie -
corp de umbră-n gând vioi.

Te rănesc cu răgușirea-mi, mă învingi cu un sărut.
Tu te afli-n toată lumea,
eu în cântul unui cuc.

Ca stropi de ploaie licărește luna

și-mbracă-n raze umbre neaflate.

Eternitatea nopții își freamătă cununa

din laurii molateci,

pe tâmple înstelate.

Ceruri întregi născute-n lacrimi aburinde

veghează vise-nfiripate de-ntunecații corbi.

Știma pădurii în suflet ne cuprinde

ghidându-ne în pașii

șovăitori și orbi.

Dumbrăvile ne cheamă cu scoarța-nmugurindă

sub laptele zeiței țesut peste eter,

izvorul răcorește cu…

Rupeți foile ce doinesc cuvântul prin versuri.

Uscați fragmentele rupte în căldura solară a privirii

și măcinați în creuzetul gândirii până totul e fin

aidoma prafului de fluturi.



Presărați praful peste tutun și rulați.

Aprindeti cu grijă și inhalați adânc.

Expirați.



Citiți în fumul expirat forma

iar în fumul inhalat vâltoarea.

Citiți în raza ce străpunge forma – sensul

iar în tusea vâltorii – convulsia sentimentului.



A…

În noaptea lungă, înnourată,

smolită pe sub ochii aştrilor străvechi

domnia lui Orfeu se-ntinde

și-n cântul tău

reverberează visul.

Mă aştern tiptil în glasu-ţi dulce,

înamorat

precum e Pan

de sursurul primăvăratic,

când iarba înfloreşte-n palme

şi-n mândrii vașnici ghiocei

Lazăr înmugureşte.

Din zorii tăi scăpaţi de iarnă

se scurg penumbre

peste reavănul pământ,

strivit de sfânta necălcare.…

Din fiecare crucificare

singurele lucruri reale ce au mai rămas sunt doar cuiele.

Toate celelalte sunt topite în negura istoriei nescrise,

sufletele crucificate s-au transformat în hălci de carne atârnânde,

hălcile de carne s-au transformat în numere înscrise,

numerele s-au transformat în litere înșirate pe papirus,

literele s-au transformat în substantive și verbe,

substantivele și verbele s-au transformat în cerneală prăfuită

ascunsă în…

Te arunc mereu în umbre

fugărindu-te din gânduri,

sufletul îmi face tumbe

și-n papirus rânduri, rânduri.



Printre cioburi și crâmpeie

torc clipe de altădată,

timpu-n nori rupe fușteie

pentru scară neumblată.



Inima în sihăstrie

sparge piatră în doline,

ochii văd ce nu-i să fie

când renasc pe mine-n mine.



Cu minciuni de primăvară

îngeri năpârlesc pe boltă,

luna cântă-n zori de seară

dans de rouă prin…

Daemonul îmi scrâşni la ureche:
- Eşti orb, mereu orb!
Oricât ţi-aş arăta adevărul refuzi să îl vezi!

- Demonstrează-mi! am strigat
şi am întins mâinile cerşind
spre nicăieri.

- Uită-te în spate! Eşti orb de în faţă!
Uită-te în faţă! Eşti orb de în spate!
Uită-te în pământ! Eşti orb de în cer!
Uită-te în cer! Eşti orb de în pământ!
Uită-te în tine! Eşti orb de în tine!

Şi am şezut şi am plâns orbeşte.

Am alergat de-a lungul razei răsfrânte,

împiedecându-mă de zâmbetul tău,

să ajung lacrima ce se furişa

de-a latul sufletului meu.

Am prins lacrima pe vârful genei,

în clipa suspendată de dinaintea zborului

şi i-am sfâşiat pielea cu dinţii,

înfingându-mă năpraznic în coastele ei.

Am taiat o felie aburindă

şi am privit-o la microscop.

Am văzut curcubeul legat într-însa,

înmiresmat cu flori de primăvară şi…

Aș vrea să fiu pictor de suflete.

Să pot surprinde sub fiecare tușă

adâncimea astrală

din irisul căprui,

purtător dezghețat de privire ghidușă.



Oh, cum aș încresta pe pânza întinsă

strivirea de raze

în lungile gene,

să pot închega în rame măiestre

ferestre de suflet

deschise alene.



Penel va fi buza-mi cea roșă de tine

și ca orice pictor nedarnic,

trufaș,

folosi-voi doar pânza cea dalbă din fire!

Pe ea voi picta…

Gândul de dragoste şi dor

ţâşneşte-n cerul plumburiu,

se îmbracă în pene legate cu lacrimi nescurse

şi devine înger,

zburând în pustiu.



Sub fiecare piatră din deşert se-arată un zeu

ce-şi murmură fără oprire ritul.

Hrănesc altarul lor cu ură,

acum şi mereu,

în numele a tot ceea ce sunt:

Neisprăvitul!



Schimb zei în fiecare zi,

cu fiecare piatră ce mi-e pernă.

Asiduu negociez secunde sângerii

când zac tăcut cu…

Am scrijelit pe cerul gurii mele gustul buzelor tale.

Dinții erau străjeri falnici,

reverberând în smalțul lor oglindirea gustului tău.

Și gura mea era plină de tine.



Am scrijelit pe cerul coastelor mele gustul îmbrățișării tale.

Inima tresălta în fiecare dimineață

trezindu-se mângâiată de razele scrijeliturilor.

Și pieptul meu era plin de lumina îmbrățișării tale.



*



Am scrijelit pe cerul fiecărui înger vocala ta.

Am…

Mi-ai apărut în cale ca o primă rază de soare

ce anunță răsăritul,

așa de curată,

de pură,

dezbrăcată de haina întunericului.

Țâșnind din tăcerea ascunsă-n stele

mi-ai legat pasul cu sfoară din ghemul Ariadnei,

țintuindu-mă locului și

răsădindu-mă în primul strat de ghiocei

înveliți în zăpezile albastre ale întunecatului nord.

Culegându-mă,

am găsit alcovul ascuns în căușul palmei tale.

Chemarea caldă a celor o mie de sori…

O umbră plus o altă umbră

au suma în aceași umbră.



Crepuscul plin, lumină sumbră,

împarte corp - unică umbră -

în mii de voaluri tremurate,

născând sclipiri învolburate

pe chipul cristalin al nopții,

reverberând cutuma morții.



Umbra de zbor primăvăratic

cuprinde cerul de jăratic

arzând toți îngerii prin pene

în pragul nopții. Se așterne

o sfară grea, prevestitoare,

ce geruri goale, pe tăpșane,…

Urma gândului tău o răsfrâng mângâiată,

desenând cerc vicios

pe nisipul plin

de globurile clipelor de altădată.



Cercul îl îmbăiez în lumina de sărut,

lumină extrasă cu forţa

din felinarul imaginii tale

încastrate în coastele mele,

până extrag viciul din forma-i adâncă de hău,

dezvăluind lumii perfecţiunea cercului dezbărat.



Cercul dezviciat îl voi pluti în calea zborului,

cu pene smulse din sufletul îngerilor

îmbrăcând…