Mi-ai apărut în cale

[Florea Dan]

Mi-ai apărut în cale ca o primă rază de soare
ce anunță răsăritul,
așa de curată,
de pură,
dezbrăcată de haina întunericului.

Țâșnind din tăcerea ascunsă-n stele
mi-ai legat pasul cu sfoară din ghemul Ariadnei,
țintuindu-mă locului și
răsădindu-mă în primul strat de ghiocei
înveliți în zăpezile albastre ale întunecatului nord.

Culegându-mă,
am găsit alcovul ascuns în căușul palmei tale.
Chemarea caldă a celor o mie de sori
aflați ascunși în umbra degetelor,
mă învelea în catifelarea atingerii
precum zefirul serii mângâie luna,
precum spuma valului mângâie firul de nisip,
precum aroma salcâmilor îmbrățișează noaptea de mai.

Îmbrăcat în coconul prezenței tale
m-am lepădat de mine
și mi-am deschis ochii asupra sufletului tău.

Mi-ai întins în cale o masă frugală,
încifrându-ți prezența în bucatele hrănitoare
din care sufletul meu se ospăta înfometat.
Luându-mă de mână, priveam amândoi
în frunze răsăritul,
frăgezind razele sorilor tăi cu sărutări înmugurite.

Priveam în ochii tăi adânci și tenebroși
de cădeam întins spre zări,
zăcând nemișcat,
aidoma ție, în centrul universului.
Întreaga nemărginire o modelam într-un triunghi
unind fiecare vârf în același punct,
rostogolind zarea sub apăsarea călcâiului.
Iar tu mă priveai jucându-mă eliberat,
la fel ca un sugar înfometat la pieptul mamei
și zâmbeai înțelegându-mă de parcă eram
din aceeași carne,
din același gând,
din aceeași privire.

- Blestemul materiei ne ține închiși
în colivii de lut sub coaste tremurânde,
îmi murmurai în cuget ca ultimul suspin,
topindu-te din văz, din vis, din mine.

[Florea Dan]

Vă mulțumesc pentru observații.
Departe de mine gândul de o cabală împotriva mea. Mai ales că în fiecare observație, critica era constructivă.

Mă înclin,

Dan

[Ion Lazăr da Coza]

Fără să-ți creăm impresia că e o cabală împotriva ta (Qui prodest?), subscriu în totalitate părerilor de mai jos!

da Coza

[Sofia Sincă]

Văd că ții la acest stil, stufos, care nu aduce nimic bun pentru un poet. Scrii mult... mult și fără rost. Nu faci nimic decât explici în atâte fraze, același lucru. Încearcă texte mai mici și mai esențializate. Textele tale sunt sterpe, deși te străduiești să descrii... Nu suntem la proză să facem texte cu început, cuprins și încheiere. Lasă mintea să zburde aiurea, despiedicată de orice constrângere și scrie ce-ți vine. Apoi șlefuiește. Caută primăvara în miezul iernii, mugurii la polul nord și gerul în sufletul ancorat de briza mării, vara. Apoi, mai vorbim.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Un text de dragoste. Are mult balast, multe cuvinte ce acoperă tablourile ce doreşti să le creionezi.

Ar trebui să renunţi la multe expresii balast. Sunt şi clişee în text. Mai scurt, mai esenţializat... efectul asupra cititorului ar fi altul. E o părere, nu o critică!

Semn de lectură!