Scrijelituri

[Florea Dan]

Am scrijelit pe cerul gurii mele gustul buzelor tale.
Dinții erau străjeri falnici,
reverberând în smalțul lor oglindirea gustului tău.
Și gura mea era plină de tine.

Am scrijelit pe cerul coastelor mele gustul îmbrățișării tale.
Inima tresălta în fiecare dimineață
trezindu-se mângâiată de razele scrijeliturilor.
Și pieptul meu era plin de lumina îmbrățișării tale.

*

Am scrijelit pe cerul fiecărui înger vocala ta.
Am scrijelit pe cerul fiecărui drac consoana ta.
Toate osanalele heruvimilor alături de caierul icnetelor Gheenei
torceau în unison Cuvântul.
Și în fiecare păpădie cu rădăcinile smolite și cu puful dus spre ceruri
citesc silabisirea numelui tău.

*

Am scrijelit în nouri cu roua din ruine
și am țesut ploi străine de ochiul vreunui astru.
Și-n fiecare strop croit din puful de-alabastru
m-am scrijelit pe mine.

[Florea Dan]

Vă mulţumesc pentru citire. O să încerc pe viitor să netezesc un pic marginile tăioase.

mă înclin,

Dan

[Ion Lazăr da Coza]

Și pe mine m-au scrijelit scrijeliturile scrijelite aici, însă e (spre) bine!

da Coza

[gina zaharia]

Scrijelituri în trepte. Cu siguranță vreun astru va face din ele dantelării.

[Sofia Sincă]

Da! E cu totul altceva, deși atât de multe scrijelituri încep să agaseze. Dar, dacă aceasta a indicat muza... mă supun. E un început bun. Să zicem că poemul este construit pe baza de repetiției ca figură de stil. Îmi place că trăiește intens versul. Dar se mai pot reduce din pronume și din genitive. La fel și din gerunzii. Adică se pot schimba forma cuvintelor fără a deranja sensurile. Sau poate rămâne și așa și încercăm la viitorul poem. Drumul este bun.

Sofy