Vivisecție lacrimală

[Florea Dan]

Am alergat de-a lungul razei răsfrânte,
împiedecându-mă de zâmbetul tău,
să ajung lacrima ce se furişa
de-a latul sufletului meu.

Am prins lacrima pe vârful genei,
în clipa suspendată de dinaintea zborului
şi i-am sfâşiat pielea cu dinţii,
înfingându-mă năpraznic în coastele ei.

Am taiat o felie aburindă
şi am privit-o la microscop.

Am văzut curcubeul legat într-însa,
înmiresmat cu flori de primăvară şi iarbă lucindă
în goana cerbilor de noapte.

În a doua felie am văzut piscul nopţii înfipt în semilună,
iar semiluna sângera cu mătase ţesută
din şoaptele cele mai dulci
culese din broboane de sudoare.

La a treia felie furată,
lacrima
a privit în orbitele prăfuite ale sufletului meu,
suspinând.

În ultima felie am văzut dulceaţa secundei roditoare
înfierată de oftatul unei mame
cu sânul mustind.

Întors spre lacrimă am sărutat urma prinderii mele năvalnice,
lacrimând asupra rănii
lacrimi pline de curcubeul meu,
lacrimi pline de nopţi albastre.

– Dar a treia rană? De ce nu o vindeci?
– Iartă-mă, a treia rană nu o pot vindeca,
nu pot vindeca ceea ce încă la rându-i
sângerează în mine.

[Florea Dan]

Din când în când demonul "sfătoşeniei" are vocea mai puternică decât restul corului şi astfel ies versurile mai stufoase, cu mult balast (cum am fost atenţionat, pe bună dreptate de altfel!).

Vă mulţumesc pentru sfaturi şi lecţiile împărtăşite.

mă înclin,

Dan

[Ion Lazăr da Coza]

Păstrează mesajul, dar elimină 25% din cuvinte.

da Coza

[Sofia Sincă]

Începuse-și să renunți la această formă de poveste. Ai reluat-o. Foarte puțină poezie există aici. Prea descriptiv, prea multe lacrimi. Adică repetiție fără rost. În rest ți-a explicat Ana, detaliat.

Îmi place mesajul.

Sofy

[Florea Dan]

Vă mulțumesc pentru citire și obsevații. Mă lupt cu forma mai mereu și uneori mă bate forma.  Mai am de pus sudoare pe treptele poeziei până voi reuși să intru măcar în hol.

mă înclin,
Dan