ţi-ai fumat (dez)nădejdile furia insolvenţa à

la longue

gura mută a  lunii ţi-a băut absenţa vin demisec

de o sută de ori ai înfipt acul în vena cavă

cocaină mixată în drenă

ca o ratare la poarta

troiei

am tatuat lobul urechii stângi fariseic

nu (mai)aud simfonia picioarelor lungi

ţăcănitul de tocuri urcând scara conştiinţei

mi te văd în vitrine

expus ca un sold

manechin calm cu trupul…

îmi aştept acceleratul/pegas invalid/

cu valizele pline de viaţă neamortizată

invizibilii hrăniţi din carnea zilei

reciclează scheletul eponim al oraşului

orbul roade strunele viorii

în tăcerea şinelor/extensii ale sufletelor harpii/

nu-mi ajung monedele/particule dezaccelerate/  pentru un loc

cu faţa  spre locomotivă

este prohibit să bei sângele

străzii unde ţi-ai rupt cordonul…

s-a normat fericirea cotidiană

nu este demo decât porţionat

nici nu o mai recunoşti/feribot de lux/

cu unghiile înfipte în perimetrul arondat

tatuează-ţi palmele cu vectori

jucând partida până la remiză

înfige tacul în magma zilei

ca pe un stent în inima

ce tremură la microscop

roasă de lumină/şapte ani în tibet/

gustul fericirii sărat

atrage pescăruşii lui cehov

pianul îţi numără nota de…

în peştera aceea monodeistă

lilieci sculptau irişi de piatră

întinzând aripile văduve de lumină

inima ta număra prăpăstii sterpe

se bâlbâia în adoraţii cinefile

aşezată în semiobscuritatea mea imundă

aerul  îmbâcsit miroase a cerneală  mută

a sudoare virilă /muncitorii luminii beau zeloşi la comun  chinină/

scriitorii îşi descalţă condescent papucii casnici

în pragul eternităţii

ascund călcâiul ahileic în burta chitului

înghiţind singurătatea /cucută amară /

ca pe un peşte distrofic

ai ascuţit rutina zilei pe acoperişul încins

scrib lasciv îţi tăvăleşti  fericirea asimptomatică

în dulcele stil  verba…

te-ai îmbolnăvit atât de subit

la etajul trei/ într-un lift anorexic/

îmi scrii sms-uri fără diacritice cu anglicisme fade

miss you love you kiss you

în timp ce-mi beau cafeaua neagră/ fără lapte/

în patul tău de-o stea fără dotări simplist



încercai să salvezi pacienţi stupizi

cu centura legată de un stâlp altruist

doctori în halate uzate la disecţii

asistente ce…

Arborii grei îşi strâng sufletul cast în frunziş

Prin râpe dorm brusturi amari, însetaţi.

Ochiul verde-al pădurii se scurge pieziş,

Cerul sculptează în brazi devotaţi.

Ape învolburate spală prundişul,

Mesteceni crengile uscate îşi frâng,

Păsări zgribulind se-ascund în alunişul

Îndoit de vântul ce suflă din crâng.

Pe muşchiul pădurii odihnesc căpriori,

Vulpile ling blana puilor caldă,

Soarele surâde trezind ierbii…

 scrii din reflex

 mixtura cuvintelor îți umple 

 călimara neanderthalian

 cuvintele-plate/fericiri second hand/

 odihnesc pe rafturi tăiate în lemn

 vii ca seva mirosind a logoree

 cuvintele-stilet se înfig în amfora

 lunii

 /ucigașe imaginare ale sintaxei calde/

 diafan se scriu cuvintele-paradis

 penajul lor orbește ochii silabelor…

istoria nu se prescrie /mai sus cu o octavă /

se eliberează fericire condiţionat / afrodiziac efemer /

reţeta este semnată în alb schizofrenic

unul din trei îşi administrează ser antimonogamic

celălalt închide ochii statuilor de ceară / artefacte sibiline /

partitura ştie că pianul s-a dezacordat

dar poştaşul sună întotdeauna de două ori

în timpul spectacolului

s-a inventat formula unu pentru cupluri /generic poziţia copilului…

Duminicile ,toamna, au gust de tămâie,

Câmpia respiră dintre lanuri solemn,

Sus pe dealuri fură grauri gureşi din grâie

Cerul sculptează inimi livide în lemn.

Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde,

Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori,

Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde ,

Peste apele tulburi trec valuri de nori.

Duminicile, toamna ,au şerpi la picioare,

Munţii îşi latră singurătatea-n stână ,

Căpriori…

viaţa are un cifru roman  (in)descifrabil

la treizeci de ani te strigă ana karenina/tu sari cu paraşuta victorian/

ocoleşti gazonul tuns regulamentar

accidental cazi  în experimente zen

iei poziţia lotus

calci pe trotuar postulate  

cu rutina înfiptă în retină/felină vorace /

te confunzi în mulţimea de x-uri

tăvălind standardele prin patul ciociolinei

apoi aluneci sinuos în lacul lebedelor/ hematie  imună la…

toamnele mele au unghii albastre

înfipte în cerul sărac de cocori

cohortă de frunze migrează spre nori

saltimbanci armăsari mușcă din astre



nopțile sunt săpate-n alabastru

lacul îşi doarme pe nuferi tomnatici

somn mi-e herghelia de cai sălbatici

vis hieratic ce sapă-n vers castru



florile își pierd petalele slabe

se îndumnezeiesc arborii-n cuvânt

logosul-vitraliu pictat e de…

bea-ţi liniştea cu zahăr cubic

pe terasă latră iubirea aia a ta  rubensiană sau rubicondă

am încrustat în stern arsura bătută în cristale swarovski

stil Adrian Haiduc  nebotezat deplin

n-am ochi pentru aproape(le)

văd distanţele tridimensional

cu retina mea dezlipită

ţi-aduci aminte pe când  umblai cu ochelari de cal

şi ne priveam la un film trei D

fumează-ţi nebuniile ca pe pipa păcii

joint cu…

sună ceasul pentru încă o dimineaţă

păpuşii din cârpe îi este frică de întuneric

citeşti pe ascuns

ungând paginile cărţilor împrumutate

cu mirul scurs din lacrimi

şuieratul locomotivei te găseşte

într-o gară

stând pe bagajele bunicii cu inima descusută

este fascinant să joci şotron

la unu jumătate noaptea

cerşetorul din colţ îţi întinde

o bucată minusculă de cretă

în schimbul colţului de pâine rupt

tu sari…

joc pe ultima carte

ştanţată aprioric

cu picioarele aşezate la masa rotundă

învârt şamanic meandrele destinului

ţinând în mână un careu de aşi

plouă diluvian

în prăpăstiile săpate în asfalt

inerţii sau inepţii ale oraşului-catacombă

am nevoie de o aspiraţie profundă

a sinelui deconectat

se pare că şi-a înghiţit

refluxul din reflex

la masa de joc

scaunele tac brâncuşian mirosind a lemn ( încă) viu …

m-am strecurat printre sentimente brute

jonglam cu ele ca-ntr-un circ sentimental

când m-ai călcat pe piciorul drept

ceva mai scurt

împiedicându-te de mine

cal troian

era să nu te recunosc călare pe rosinanta

te ştiam plecat în războiul de o mie de ani

mă îmbrăcasem în cuvinte funambuleşti

ca…

m-am născut înintea ta cu două staţii

timp de o lectură fugitivă a etichetelor

care ştanţează creierii

în catacomba aceea îmi întinsesem aripile

de liliac

decriptam anxietăţi speologic

în staţie fisurile din ciment

îşi vopseau buzele în roşu venal

cânta strident piaţa pestriţă

ca o ţigancă înflorată

fericirea zâmbea cu riduri

traversând strada pe zebră

monoton

nu pot să cobor între staţii…