joc pe ultima carte
ştanţată aprioric
cu picioarele aşezate la masa rotundă
învârt şamanic meandrele destinului
ţinând în mână un careu de aşi
plouă diluvian
în prăpăstiile săpate în asfalt
inerţii sau inepţii ale oraşului-catacombă
am nevoie de o aspiraţie profundă
a sinelui deconectat
se pare că şi-a înghiţit
refluxul din reflex
la masa de joc
scaunele tac brâncuşian mirosind a lemn ( încă) viu
jucătorii îşi (men)ţin respiraţia sacadată
simţind cum urcă un fluid în sângele liniştii
îmi închid retina cu imaginea
râului ce-mi spală picioarele
în sâmbăta morţilor
ce-ar fi dacă aş învăţa să pierd
pe cartea vieţii?
se sparge fereastra cabotină a zilelor
ascund cartea morţii în fluierul piciorului
pirogravată până la os
nimeni nu va observa
că a mai dispărut un as
în această ciuleandră
a ultimilor jucători profesionişti
Adaugă un comentariu
Mulţumesc Angelina, Iris, Corina,domnul da Coza.
îmi închid retina cu imaginea
râului ce-mi spală picioarele
în sâmbăta morţilor
ce-ar fi dacă aş învăţa să pierd
pe cartea vieţii?
Frumos. Metafore rarisime ghicesc jocul (cabotin).
da Coza
Interesantă ideea! Am citit cu plăcere. :)
Mulţumesc!
Aprecieri sincere.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE