între ele există un tren parşiv

fluieratul locomotivei trezeşte

clopotele mute ale

bisericii din deal

la etajul şapte doar liftul

mai urcă

rar câte un suflet lichefiat

oglinzile seamănă

cu nişte vagoane înşiruite

pe şine lucioase

reflectând ochii câmpiei

înecaţi în praf

în albia apelor taciturne

borangicul

se spală de alb

mărgele (s)clipesc a furtună

lacrimile ninse se adună

în…

detest iarba halucinantă

care îţi creşte din ochi

privirea aceea persiflantă

iederă siliconată

în jurul căreia se rotesc

nori aselenizaţi

mâinile ca două cratere

pline de lavă

(cu o singură atingere

îmi scutură cenuşa

din plete spre ceafă)

anduranţa ta patetică

eroismul trivial

gura prin care înoată

peşti muţi

cuvinte lichefiate

mai vine iubirea monodeistă

în vizită la tine  camuflată în…

Orașul monolit înghite zile histrionice

ca pe niște larve minuscule

canicula își întinde lasciv tentaculele

pe trotuarele mirosind a fast-food

aleile parcului descalță oameni

îmbrăcați uniform

iarba crește pe birouri

artificial

funcționarii tund gazonul anti stres

din vitrine zâmbesc manechine rodate

pe bănci oamenii străzii se confundă

cu statui inerte ce împânzesc orașul

mercantil

par sculptate de însuşi Rodin…

citesc fericirea cu ochii libelulei

sunt câmpuri unde florile pasc

liniștea pământului

strigătul culorilor hibernează în tine

șevalete revarsă albul perfid între noi

se cerne lumina peste râul

cuvintelor reci

degetul meu mic pictează pești sticloși

ploi vexate

se zice că ar veni potopul

cuvintele ar arde ca-n Alexandria

pe rafturi ordonate

placid îmi pieptăn părul decolorat

de soare

știu că există…

să stăm de vorbă pentru două zile

cu moartea noastră ce acum se naște

imperii de minute risipite

ne-au obligat să naștem

fiind în moarte 

mai rar privim

în ceasul dintre noi

se prea născură zei cu moartea-n glas

ne bâlbâim rupând din timp

această moarte ce se naște azi

 în lipsa vederii

 simt scoarța copacilor

 ca pe o brazdă vie

 rădăcinile acestora sapă

 galerii diogenice

 cresc aripile cinice ale gândurilor

 din mușchiul grav(at) al pădurii

 păsări surâsuri în zbor

 își fâlfâie neliniștile sofisticate

 iriși goi sorb lacrimile norilor 

 noma(n)zi 

 fulgeră în oglindă

 frumusețea hâdă a…

 regina-nopții miroase orbitor

 a cer despletit

 recunoaște pașii demni 

 de crin imperial

 în sunetul excitat al ploilor

 albastrul furtunilor

 (des)cântă nori retorici

 irup fulminant contraste (s)umbre

 culori tangente

 oglinzi disecă un perete cast

 albul își ascunde

 violența în peșteri monodeiste

 copacii ca niște schelete…

 construiesc piramida unui viitor

 din (carămi)zile ștanțate ale anilor 

 blazați

 arse în cuptoarele verilor nomade

 acestea umblă desculțe 

 printre cioburile trecutului  refractar

 tălpile lor negre împrăștie 

 cenușa secundelor  mate

 prăpăstii de timp 

 înghit (carămi)zile

 strigătul lor sparge oglinda 

 siderată a cerului

 sub imperii de…

am împrumutat pașii

lupului singuratic

râuri lucind șerpește 

spală labirintul viselor

m-am lepădat de ultima

cetate dacică

(de)cad din mine

cioburile vii

reflexie la care

m-am condamnat stoic

ascund fericiri instantanee

în sufletul androgin al ierbii

verdele îmbracă lumina

astrelor la răsărit

roua plânge apusuri

în surdină

berze construiesc

fidel cuiburi

în…

un fluture galben

dansează florile

păsări ciripesc a nepăsare

pui golaşi cască ciocurile (ne)convingător

albine vexate îşi pudrează aripile

cu polen superfluu

gâze hibride îşi cară picioarele minuscule

ca nişte margele din sticlă de murano

văzduhul respiră stacatto

muzica silfidă irupe teluric

norii sunt înecaţi de ploi hunice

este viaţă în iarba ce miroase a zbor

ca nişte (r)egrete

degenerate

lacrimile ploii…

 ea seamănă cu mine

 dar are ura ca portavoce

 îți bea sufletul cianotic din palme

 în lungile nopți polare

 panaceu rudimentar

 pigmentat  rubiniu

 sângele calamitat 

 (în)castrează distanțe 

 îți admiră tăcerea

 așezată stoic  în vitrine

 împarte cuvinte ca niște sandale

 neofite

 ia autobuzul nopții

 câine ud

 ce se retrage în cușca…

 Universul (răs)pândește miasme

 s-au decolorat norii subtil

 soarele s-a tăvălit

 în cenușă

 stele umblă bolnave

 căutând în zodii meandrele destinului

 luna cioplește idoli

 din piatră de râu

 tăcerile râd magna cum laude

 vorbele pavează piețe dedalic

 un flagel suprarealist

 metamorfozează 

 cercul lumii 

 strident

 iriși ca niște vulcani…

 au plecat cele mai parfumate cuvinte

 în lume

 s-au molipsit tendențios de exil

 mi-au golit sertarele (ne)liniștii tenace

 s-au îmbătat de arome iritate pervertite

 cuvintele s-au aruncat în marea de furtuni

 cetacee  posedate de o mie de oratori 

 au anatemizat cei mai frumoși ani

 ca niște delfini eșuați pe o plajă

 înfășurați în plasa (ultra)sunetelor 

 albatroși solitari

 au însoțit corăbii…