Histrioni

[Angi Cristea]

Orașul monolit înghite zile histrionice
ca pe niște larve minuscule
canicula își întinde lasciv tentaculele
pe trotuarele mirosind a fast-food
aleile parcului descalță oameni
îmbrăcați uniform
iarba crește pe birouri
artificial
funcționarii tund gazonul anti stres

din vitrine zâmbesc manechine rodate
pe bănci oamenii străzii se confundă
cu statui inerte ce împânzesc orașul
mercantil
par sculptate de însuşi Rodin
diformitatea privește
într-o vitrină opacă
ego-uri silfide ascund
cocoașa de Quasimodo
în portofel

nopțile orașul își trimite nebunii
la plimbări odiseice
un donjuan așteaptă în părculeț
cu un buchet uzat învelit
într-un ziar cu anunțuri matrimoniale
travestiți logoreici urcă în ultimul
metrou
la colț de stradă se plătește cash
sexul mecanic
săracii trăiesc la Suleyman euforia
serenitatea sterilă
miroase a ghetou
a efluvii bahice
clor cloroform

femeia beată își caută
parteneri
pe care să verse refulări
băiatul care mătură străzi
scurmă în gunoi discret
aprinde fericirea edulcorată
care ține cât un muc de țigară

întoarsă cu spatele la caldarâm
țăranca bătrână își face cruce
înodând baticul de două ori
scrie în caietul mototolit
surâzând cald
pe asfaltul rece
departe de piața zgomotoasă
unde se vinde
orice

diminețile orașul respiră
prin clădirile imense
părinți împing cărucioare
cu prunci luminoși din reclame
în metrou se citesc ostentativ
romane premiate
doar aici este timp
până la stația unde
se sinucid anonimi
miroase lent a moarte

n-ai vrea să știi cât de cald este
în gura de canal
unde oamenii aspiră la buletin inspirând vise
fantomele câinilor stau la semafor devotate
bătrânele plimbă în lesă iluzii fardate
un cărucior infirm scârțâie strident
de la etajul zece al hotelului se vede
ca-n parlament

[Ion Lazăr da Coza]

A ETALÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler
Sursa: NODEX (2002)

[gina zaharia]

Se vede că ai scris poemul la fața locului:)

Descrierea orașului, accentuând griul...

Am citit cu plăcere!

[Angi Cristea]

Mulţumesc pentru lectură, Lisia.Finalul unei poezii sociale nu este la dispoziţia poetului, din păcate :

,,  un cărucior infirm scârțâie strident
de la etajul zece al hotelului se vede
ca-n parlament."

Pruncii din cărucioare(mulţi) vor schimba, sper, finalul :)  

[Angi Cristea]

Mulţumesc pentru lectură.Corina. Această imagine am observat-o într-un moment în care sufletul meu era fericit.Împreună cu familia am vizitat Bucureştiul unde am petrecut multe vacanţe la sora bunicii mele, devenită prin casătorie bucureşteancă.Am stat la un hotel de patru stele, m-am învîrtit prin locaţii selecte, dar ceva m-a făcut să observ partea gri a oraşului unde odată, pe timpul comuniştilor trona bunastarea.Faptul că m-am plimbat noaptea pe străzi şi prin parcuri se datorează faptului că ne aşteptam copilul de la un eveniment.Cum ai putea să observi aceste lucruri doar când îţi este sufletul greu? Ştii tu ce ştii, Corina, faptul  că unii îşi amintesc de aceste lucruri doar înainte de alegeri.Odată şi eu alergam numai la shoping...dar am învaţat să observ. Domnul da Coza...poezia socială nu are ca scop emoţia estetică.Scopul ei este să trezească în sufletul cititorului emoţie sufletească, empatie cu cei aflaţi în  suferinţă.Iar etalat nu este un termen potrivit.Marfa se etalează, sentimentele se expun şi sunt expuse.Cu drag, Angi  

[Vasilisia Lazăr]

Ca o peliculă fotografică ai adunat flash-urile unei zile citadine. Frumos! Orașul din poezia ta poate fi orașul orișicui.

Într-adevăr, parcă se cere un final. Mai cred că ar fi ieșit chiar două poeme din acesta.

Drag,

[Corina Militaru]

Orașul văzut în nunanțe de gri. Apăsătoare imagine, ruptă din realitate cu siguranță, dar doar o fațetă, cea pe care suntem înclinați s-o observăm când sufletul ne este greu. Am citit cu interes. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Bun. Ai etalat toate acestea. Care-i finalitatea?

Am parcurs o listă de inventar citadin, fără nicio emoție estetică.

da Coza

[Angi Cristea]

Mulţumesc! :)

[bolache alexandru]

Orașul cu tot ce are el... Un poem interesant cu imagini parcă rupte din cotidian.