Să-mi furi din roșul zilei sper

Culori de iarbă și de fum,

Când port tristeți să nu disper

Sau frâng din pom iubiri de scrum.

Miroase-a cer și-a veșnicii,

Se scurge timpul,ochi șerpesc,

Pictează macii largi câmpii,

Secunde șchioape-mi dăruiesc. 

Vitrina nopții-i la zenit,

Se-alintă luna-n lin amurg,

Sculptez emoții în granit

Cu brațul zilei demiurg.

Aleargă vântul spre…

oho ce sentimente-mi cad 

pe coapse sau pe zvelta gleznă

când de lumină mă dezbrac

în sfânta tăinuita beznă

se sting pe pielea-mi de sidef

toți îngerii de alb seduși

ehe ce verde crud imberb

îmi înflorește-n corcoduși

roiesc în plete corbi de timp

cu dor de alge și de mare

tresaltă sânii albi perfid

respiră norii aer sare

mi-aș spăla sufletul amorțit 

cu săpun de casă de Rusalii

să mă usture vederea sentimentelor

și să îmi simt oasele fragile

arcuindu-se în piept ca niște ramuri înflorind

în pământul sterp

când scria pensulele i se scuturau de păianjeni

gutuile își ascundeau rotunjimile printre file

se picta pe ea dezbrăcată de celebritatea singurătăților

amare ca styxul

iar el își lua fața de prim-solist îi plăcea să interpreteze

întotdeauna uvertura dar n-o ghicea în tristețile ei

așezate în valize

vara bea la cișmeaua singuratică precum un cuc 

orele își înfig unghiile patinate în rutină

răsar stele roșii pe felii de întuneric

tinerețea mea lacomă de partituri se scaldă în praful zilelor

/particule incolore cu accelerația la maxim/

antidragostea recrutează berze/fidelități cu aripi largi 

cât Kathmandu/

croim cu cerul pe umeri costumul de Don Quijote

dependenți de o altitudine a…

el tace

ca orele despletite de frustrări

cuvintele îi zboară spre sine 

într- o mișcare browniană 

mi-e dor de gustul cuvintelor nefardate

de zilele acelea înnoptate în carnea mea

/stilet perfid/

va mai tăcea la masa de sculptat

iubiri anorexice?

îmi beau pastila de multiplicat silabe

cu iarba unde șerpii își târăsc limbile bifurcate

inelarul strivit de malaxor îți face un semn palid

să nu taci între…