Sub cerul ca o azimă

iarăși e toamna

ca o gutuie pe etajeră de mai aud

cum desferecă un gând roata morii la șuvoiul poemelor

cine spune luminii că dacă întrebi

dorul se așterne în grădina din ceruri

ori în turnul din care poetul își scrie povestea

și de ceva vreme luna poartă pe brațe

platoșa mea de borangic

acel abandon cu prima zăpadă

ce te-a făcut să te schimbi,

să nu-mi mai pui ierburi pe…

Ningea în decembrie

În lume nu încap două lucruri egale

Doar poetul cândva, visător i-a prezis

Că furată de-un vers din poemele sale

Se va pierde de tot  într-o iarnă de vis.

 …

E toamnă...

E toamnă și copacii, în parc, sunt tot mai goi

Și toți de tine-ntreabă, nu spun de amândoi

Iar frunza răvășită se-așteaptă uneori

Să îmi ridic iar tocul și chiar să scriu cu nori.

În fiecare urmă cândva ghiceam povești

Acum pe-alei se-ngână doar greierii cerești

Perechi îmbrățișate nu mai tresar sub ploi

Și nici pe bănci, azi, stele nu cad pe alții doi.

De unde întâmplarea să…

Dintr-un han cu ninsori

Veneai din poveste... alții au zis din rai

Strigând la iepe și plesnind din bice

Iepuri tăiau drumul, alai după alai

Iar câinii orbi se băteau pe burice.

Mânai rădvanul și caii cât mai iute

Ca viforul turbat săltam în șa eu

Că lupii în urmă sorbeau pe tăcute

Galopul îndrăcit al calului meu.

Doar pictori celebri pot zugrăvi pânza

Cât viscol, ce…

Picnic (la iarbă verde)

la vremea asta

mestecenii din crâng au rămas ai nimănui

ca un lan de grâu în bătaia vântului ai mai spus

dar tu nu mă asculți?

avea buzele lipite de gâtul ei

abia mai târziu și-a amintit

cum au plecat ei pe un drum fără lună

de au zâmbit pe furiș.

Hölderlin, Rilke de exemplu

s-au înșelat când au crezut

că ideile niciodată nu surprind viața

că uneori gândurile nu…

Odată cu ploaia pe strada ta

uneori mi se întâmplă

să arunc în buzunare câte un bănuț

acum însă micul cerșetor

sprijinea zidul fără noimă ca la poarta cerului

nu-l interesam dar

am privit împreună spre apartamentele de sus

în amurgul fumegând atunci s-a pornit ploaia pe strada ta doar

umbra aceea mare și căruntă din fotoliul de la fereastră

își țuguia buzele tocmai începuse cineva să fredoneze…

Va veni și ziua să-ntreb

privește pădurea cum și-a plâns frunzele

și-a plâns șoaptele trecătorilor odată cu ele

de urcau la cer în cuvinte de laudă

la fel și mâinile lor ca o apă-n cascadă

mi-au spus că bărbații care se plâng nu pot fi înțeleși de femei…