Odată cu ploaia pe strada ta

[Tudor Cicu]

Odată cu ploaia pe strada ta

 

uneori mi se întâmplă

să arunc în buzunare câte un bănuț

acum însă micul cerșetor

sprijinea zidul fără noimă ca la poarta cerului

nu-l interesam dar

am privit împreună spre apartamentele de sus

în amurgul fumegând atunci s-a pornit ploaia pe strada ta doar

umbra aceea mare și căruntă din fotoliul de la fereastră

își țuguia buzele tocmai începuse cineva să fredoneze ceva.

cred că urca dinspre capătul celălalt al străzii

odată cu zgomotul primelor trenuri surprinse și da

domnișoara care-și făcuse o fundiță în fața oglinzii

la etajul doi îmi părea cunoscută.

mereu am crezut că femeia din fotoliu mai scria

scrisori pline de viață

cum era și acea plutire a umbrei de-a lungul ferestrei de

m-am și întrebat ce scânteie

răsărită din nimic aprinde în mine astfel de focuri?

...și întîia dată am auzit clopotul mic

apoi cel mare cum niciun gând nu vine prea târziu,

ploaia ce avea să prăbușească pe asfalt

încă multe suflete dar despre asta

nimeni nu-și mai aducea în vârtejul acela cosmic, aminte.

[gina zaharia]

Reverență!

[Tudor Cicu]

Ion Lazăr da Coza: îmbrățișări...cosmice!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofi: ...ca de obicei, mă intuiți dincolo de spaima și cuvintele mele reci cum trec prin lumea poeziei ca printr-un flux făcut din răsfrângeri. De! ... și cu focurile viclene ale inimii. Drag popasul și aplecarea dvs. în acest câmp ideatic al comentariilor.

[Tudor Cicu]

Valeria: mă bucur că ai intuit bine și ai redat toate acele versuri până la capăt. Luate separat n-ar fi format un SENS, un ÎNTREG. Cioran (parcă?) spunea că a voi să elucidezi un om, oricine ar fi el, înseamnă a voi să-l ucizi. Să-l lăsăm pe poet când plouă de atâta vreme și nici noi, cititorii săi, n-avem unde să ne adăpostim când plouă de gând și de moarte (a unei iubiri, nu?) ...și de fără rost, în viața lui, uneori, plouă.

[Tudor Cicu]

Mihaela: ...nu știu ce gând ți-a transmis succesiunea firească a unor bătăi de clopote (prin apropierea poetului trebuie, neapărat să fi fost o biserică, nu?), dar nu încerca, totuși, să-i descoperi noi, tainice, inepuizabile gânduri, poetului. Să-l lăsăm sub amenințarea misterului din ochii cu care privește strada ÎN JURUL său. 

[Nikol MerBreM]

Induceți o atmosferă de poezie-poveste, de al cărei farmec nu poți scăpa!

Cu drag,

Nikol

[Mihaela Suciu]

M-ai făcut și pe mine să mă uit la „apartamentele de sus”! De aici, de jos, se vede bine... Foarte bine!

Scuze! m-am oprit la versurile: 

„...și întîia dată am auzit clopotul mic

apoi cel mare cum niciun gând nu vine prea târziu,” - chiar așa e mereu la bărbați?:)) 

[Ion Lazăr da Coza]

Cotidianul prinzând dimensiuni cosmice... Interesant!

da Coza

[Sofia Sincă]

Un prozo-poem plin cu nostalgie, cu tema, cunoașterea este posibila numai prin iubire. Imagine invadată cu poezia sufletului, poetică picurată cu semnificații lirico-filozofice. Odată cu ploaia se aprind și se sting focuri...

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

...și întîia dată am auzit clopotul mic

apoi cel mare cum niciun gând nu vine prea târziu,

ploaia ce avea să prăbușească pe asfalt

încă multe suflete dar despre asta

nimeni nu-și mai aducea în vârtejul acela cosmic, aminte. -  minunat; simbolul ploaie asociat cu sentimentul de melancolie. Ploaia, apele venite din înalt reprezintă echivalentul cosmologic al seminţei. Dumnezeu îşi trimite îngerul cu fiecare  strop de ploaie.  Simbol vitalizator, de purificare periodică, ploaia este considerată un semn divin.

drag, drag  popasul,