spre alte țărmuri viața...

pe Nietzsche poezia l-a alungat din lume

să afle dumnezeul doar din esențe tari

și ca din spuma mării, ca Esop pus pe glume...

din ruguri de cuvinte și-a tras veșminte mari.

aud schimbarea lumii în clopote prea triste

și mă gândesc la vina că doar am scris în gol

c-o spaimă, ca-n pictura lui Goya - din francisce,

o haită de lupi urlă și vulturi dau…

cântec din tranșee

stăm parcă de veacuri aici în tranșee

unde ne-am trezit doar cu cerul pe noi

și cu stele făclii pe Calea Lactee;

și îți scriu... chiar din prima zi de război!

parcă ieri să fi fost: grăbite persoane –

o pală de vânt, suflând frunze pe drum,

trenul ca de plumb cu acele vagoane...

și-un acordeon pe-un peron plin de fum...

țin scrisoarea în pumni și mă…

 nedumeriri

mama și cu mine număram uneori stelele

îmi spunea: „vezi, unde ai să te încurci

și nu mai poți deșira ghemul lor,

acolo e sufletul tău”.

înseamnă că lucrurile stau rău cu mine

îmi spuneam în gând.

îi arătam, din ochi, mamei, doar că mi s-a făcut frig

mințeam fiindcă nu înțelegeam pe atunci

comportarea păsărilor și copacilor

care nu cereau nimănui o haină în…

aici vorbeam eu cu duzii

aș fi vrut să le strig cosașilor de pe deal: m-am întors!

și erau semne că vă sunt pe aproape

dar e un viscol în mine, mamă!

parcă n-aș avea nici un fel de trecut.

aici își legăna sora mea păpușile ei de porumb

tot aici vorbeam eu cu duzii

întrebându-i de ce bat în ferești.

acum tufele au crescut pe ziduri

iedera aleargă nestingherită spre acoperiș

hornul din chirpici se…