Mi-aș pune înserarea să te îmbrace-n stele,

să-ți înflorească luna pe spatele rănit

de-atâta irosire spre minus infinit;

ți-aș îmblânzi cuvântul, înfipt adânc în piele,

ca sângele năvalnic să plece dezrobit

spre orizonturi unde, în rafturile grele,

așteaptă-n cărți uitate poemul adormit.

Mi-aș pune răsăritul să îți pătrundă-n gânduri,

să-ți răscolească ziua cu vraja unui mit,

bolnav de poezie, în vers să te închid;

ți-aș dărui…

Din blocuri pătate de ploi și ninsori,

din parcuri uscate, copaci fără flori,

din râuri secate, gemete, urlet,

din oameni grăbiți, copii fără zâmbet,

din vorbe urâte, injurii, blesteme,

din cărți prăfuite, necazuri, dileme,

din frica de mâine, coșmarul de azi,

din boli și spitale, narcotici, nomazi,

din palme murdare, bătăi, lovituri,

din câini fără lesă, chirii și facturi,

din hoți și atacuri, pistoale, mânie,

din…