De nesfârşita ploaie
suspinând salcâmii,
ca pruncii în somn,
de vârfuri se îndoaie…
Tu nu eşti Ana
Din ruinele cetăţii,
din noima cărărilor
voi clădi un poem să arăt
splendoarea singurătăţii
Şi n-ai să fii Ana
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 31, 2012 la 4:44pm — 23 Comentarii
Hai, iubito,
Hai, aruncă zarul
Poate îţi scade
Valoarea
Pe piaţa gri.
Să pot să te cumpăr
Cu un plictis
Sau două.
Hai aruncă zarul –
Tu eşti un dumnezeu
În care nu mai cred
Demult.
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 30, 2012 la 5:36pm — 8 Comentarii
Sentimentele mele –
Nişte plicuri îngălbenite,
Mirosind uşor a levănţică,
Roase pe la colţuri,
Cu timbre devalorizate,
Aruncate în cutii poştale,
Abandonate.
Mai nou,
Ele au devenit sms-uri
Şoldite,
Fără diacritice,
Trimise în reţele
Adesea
Necompatibile.
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 28, 2012 la 5:30pm — 9 Comentarii
Viaţa
a putrezit
crucea
pe care visam cândva
să mă răstignesc.
Steaua s-a înecat
în acvariul
plin cu lacrimi
de pe razele ei prelinse.
Şi atunci…
Şi atunci
ce rost mai are
metafora?
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 27, 2012 la 6:30pm — 8 Comentarii
O, biet Sisif
Mai stai
Te odihneşte
Şi stânca din pripor
Propteşte-o-n umeri,
Prefă-te doar o clipă
Gânditor,
Stai şi te-ntreabă
De-i cu putinţă
Blestemul tău să aibă
Un sfârşit.
…De fapt, continuă!
– E o dorinţă –
Altfel
Cu cine-aş mai putea să fiu
Asemuit?
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 26, 2012 la 3:53pm — 16 Comentarii
Un izvor tu
Un râu amândoi
Un râu cu meandre
Pe câmpia aceasta a lumii.
Atenţie însă
Nu căuta să facem insule
S-ar putea ca marea
Să fie aproape
Mult mai aproape decât
Ne imaginăm
Şi atunci alte ape
Ne vor anula existenţa.
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 25, 2012 la 3:48pm — 12 Comentarii
„În bulgărul de marmură
Sălăşluieşte statuia precum
Într-o scoică mărgăritarul”
spunea un sculptor.
Iar tu, poet –
O coală albă şi o pană
Şi-un colţ de linişte…
Şi-atât.
Nu te mira
Că timpul trece
Şi n-ai să aureşti hârtia
Cu albastrul nici unui cuvânt.
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 23, 2012 la 9:00pm — 9 Comentarii
Ochii tăi sunt două pete de cer
în care cerbul se oglindeşte
prin frunzişul pădurii.
Părul tău e mătasea ierbii
pe care o culcă sfios
cu grafitul copitei.
Buzele tale sunt îmbătătorul izvor
la care se adapă,
însetat, în amurg.
Braţele tale sunt lăstarii
care-l înconjoară
când caută muguri.
Sânii tăi sunt ascunzişuri de flori
unde cerbul veghează
la propria-i siguranţă.
Trupul tău e o…
ContinuareAdăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 21, 2012 la 4:29pm — 12 Comentarii
Marea, ca o pendulă, numără clipele.
Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.
…Te ţin de mână:
Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt…
Eşti lângă mine.
Îţi sunt ca un gând…
Marea numără clipele,
Clipind, ochii tăi numără veşnicii…
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 20, 2012 la 3:31pm — 7 Comentarii
Trupul meu e o amforă
Încă nearsă
Şi preamăresc somnul când
– Doamne, ce bine e – mă fac moină
Fără relief, fără
Nicio dorinţă de certitudine
Că exist.
Nostalgia mă mai încearcă atunci
Când visez
Căci visele-mi sunt grele ca nişte munţi
Pe care trebuie
Să-i duc în spate
Eu – o amforă
Încă nearsă…
Adăugat de Ion Lazăr da Coza la Iulie 19, 2012 la 6:14pm — 5 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor