Rutina ruginii

[Ion Lazăr da Coza]

şi azi
ca şi mâine
ca ieri
tic-tacul ceasului de perete e acelaşi 
acelaşi e peretele aceleiaşi case
imperturbabil renasc în fiecare dimineaţă
din repetabila zgură a nopţilor-indigo
zilnic mă împac cu mine
întrucât zilnic mă urăsc de moarte
moartea
fiindcă-mi plăteşte săptămânal chirie
mă calcă apăsat pe degete
încât dac-aş ţine mâinile pe clape de orgă barocă
aş interpreta dumnezeieşte
toate fugile lui Bach
sau poate că ar fi una şi aceeaşi partitură
căci la ce ureche muzicală am
n-aş face diferenţa
cum nu fac deosebirea între tic-tacul de ieri
şi cel de azi al ceasului de perete
deşi ştiu (dar oare de ce nu accept?) că rugina
îi macină sistematic
mecanismul

[Ion Lazăr da Coza]

Bine punctat, Nikol.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Reciproca, Lavinia!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, iubire!

[Ion Lazăr da Coza]

Drag de tine, Valeria.

[Nikol MerBreM]

Omul, precum un ceasornic asumându-și mecanismul, transcende, de fapt, rugina! 

Drag,

Nikol

 

[Ion Lazăr da Coza]

Camelia, cu drag

[Ion Lazăr da Coza]

Așa să fie, Darie?

[Ion Lazăr da Coza]

Reverențe, Sofia!

[Ion Lazăr da Coza]

Îmbrățișări, Mihaela!

[Ion Lazăr da Coza]

Salutări, Gabriel!