şi azi
ca şi mâine
ca ieri
tic-tacul ceasului de perete e acelaşi
acelaşi e peretele aceleiaşi case
imperturbabil renasc în fiecare dimineaţă
din repetabila zgură a nopţilor-indigo
zilnic mă împac cu mine
întrucât zilnic mă urăsc de moarte
moartea
fiindcă-mi plăteşte săptămânal chirie
mă calcă apăsat pe degete
încât dac-aş ţine mâinile pe clape de orgă barocă
aş interpreta dumnezeieşte
toate fugile lui Bach
sau poate că ar fi una şi aceeaşi partitură
căci la ce ureche muzicală am
n-aş face diferenţa
cum nu fac deosebirea între tic-tacul de ieri
şi cel de azi al ceasului de perete
deşi ştiu (dar oare de ce nu accept?) că rugina
îi macină sistematic
mecanismul
Adaugă un comentariu
Bine punctat, Nikol.
Drag,
Reciproca, Lavinia!
Mulțumesc, iubire!
Drag de tine, Valeria.
Omul, precum un ceasornic asumându-și mecanismul, transcende, de fapt, rugina!
Drag,
Nikol
Camelia, cu drag
Așa să fie, Darie?
Reverențe, Sofia!
Îmbrățișări, Mihaela!
Salutări, Gabriel!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE