Linişte

[Ion Lazăr da Coza]

De nesfârşita ploaie

suspinând salcâmii,

ca pruncii în somn,

de vârfuri se îndoaie…

 

Tu nu eşti Ana

 

Din ruinele cetăţii,

din noima cărărilor

voi clădi un poem să arăt

splendoarea singurătăţii

 

Şi n-ai să fii Ana  

 

[Ion Lazăr da Coza]

Salutări, Dan.

[Ion Lazăr da Coza]

"Ană, zorile se varsă

Lasă-mă să merg acasă

La copchii şi la nevastă...

Ană, zorile se varsă"

[Ion Lazăr da Coza]

Te credem că te cheamă Ana, Any, dacă ne fredonezi cântecul acela: "Mă cheamă Any!..."

[Ion Lazăr da Coza]

Fără îndoială, Maria Elena, că fiecare are o Ană zidită.

[SPRINCENATU DAN]

Frumos...

[Ana Ardeleanu]

şi eu sunt Ana...

un poem scris cu multă delicateţe şi inspiraţie...

vă felicit pentru frumosul poem!

[Bonnie Mihali]

la inceput a fost singuratatea si apoi...Ana!

[Any Dragoianu]

Eu sunt...Ana! imi place poemul...

[chindea maria elena]

Aşa e da Coza, ştiam, ţi-am zis că are f.multe interpretări! Şi cartea mea tot de acel punct zero pomeneşte, când dărâmi templu spre a zidi altul! Sau "vidul beatific" de unde îţi desfăşori infinitul! Sau la nivel macrocosmic - "inspirul" Domnului (Dumnezeu supraconştiinţă) faţă de "expirul" Domnului, Dumnezeul manifestat! Ghenon şi Vasile Lovinescu  sunt specialiştii genului şi tot le mai scapă aspecte!  Dacă ne-apucăm amândoi de scri vreo trei rafturi sigur umplem! Şi mai e o "cestie" - toţi avem (mai mult sau mai puţin conştient) vreo Ană zidită în noi şi jelania ei ne urmăreşte ca un blestem!... Şi ca o binecuvântare totodată! Deci.......

Cu drag, Maria elena   

[Ion Lazăr da Coza]

Inspirat citatul, Nuţa.