Marea, ca o pendulă, numără clipele.
Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.
…Te ţin de mână:
Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt…
Eşti lângă mine.
Îţi sunt ca un gând…
Marea numără clipele,
Clipind, ochii tăi numără veşnicii…
Adaugă un comentariu
Dragilor Gheorghe, Nutzu, Vasilisia, Dan, Sofia, Mihaela, Mihaela, Mărie-Măriucă, dar şi celor care au poposit pe această pagină, vă mulţumesc pentru că v-aţi aplecat asupra unei poezii scoasă din colbul vremii.
Cu drag de voi!
m-am jucat si eu un pic...:d...
Pendula mării numără clipele.
Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.
…Mâna te-a găsit...
Roibul adormit din părul tău, nechează...
Eşti...
Îţi sunt gând…
Marea numără clipele,
Clipind, ochii tăi numără veşnicii…
…Te ţin de mână:
Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt…
Eşti lângă mine.
Îţi sunt ca un gând…
Ce frumos!
da Coza...dragostea clipeste peste umbra tamplei, coboara incet prin bratul drept in ierbarul versului
Ingenios, inedit, interesant!
O idee romantică scrisă cu farmec.
Admiraţie, Sofy!
Marea numără clipele,
Clipind, ochii tăi numără veşnicii…
Frumoase versuri , felicitări !
Cu stimă, Dan
Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt…
Superb! Toată admiraţia şi pentru poetul da Coza.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE