să sculptez absenţa ta

liniştea care coboară din liniile palmei

ovalul cuminţeniei

înlătur timpul neantul

mirosul de fără tine

de peste tine

nu ai pierdut nimic

ceva frunze stinse în aer

alte ceva

câteva

litere albe

scârţâind şi suflând sub cerul greu

anul acela cireşii nu au mai curs la vale

păsările au înflorit în albe zăgazuri

apele

s-au stins într-un foc îngheţat

un cal de iarbă bătea din copită haotic

era…

el își purta destinul

ca pe o sfială veche

cu tremurul unor priviri ţintuite

într-un ierbar de ceară

ea călătorea adeseori pe umărul lui

și veghea înspre nord de unde așteptau

zarurile să se rostogolească în viața lor

ochii ei erau adânci privirile păreau

a-i porni de dincolo de proprii umeri

din omoplați chiar

cred că ea îşi putea lua zborul de la umărul lui

își țineau zilele în aceleași învelișuri crocante

dulcege

erau două păpuși…