Secunda târzie

[Simion Cozmescu]

Te privesc cum treci peste tristeţi,

aroma toamnei  se prelinge-n urmă-ţi din călcâie.

Cu pleoape de aur  împrăştii cenuşa unei dimineţi

peste crengi şi inima ce-mi bate, clopot în pustie.

 

 Nu am răspunsuri la câte întrebări  vei pune,

nu ştiu ce clipă s-aleg din multele care se-mbie

să ne poarte-acum în vernale, orfice lagune,

deschise-n nopţi brumate,  mirosind a iasomie.

 

Păşim unul prin altul, eşti ceaţa, eu - izvorul.

Două biserici albe — două egrete în câmpie,

despărţite de un şuier, strivind în dangăt dorul

la marginea pământului, înclinat dinspre vecie  —

 

ne aşteaptă şi îşi amână zborul învelit în rugăciune.

Toamna aceasta e o linişte care va să vie

prin vene, ape,  şuşoteli mâzgălite în cărbune  —

e acel cuvânt care lipseşte, secunda târzie,

 

cadenţa finală, ultima suflare închisă între peceţi.

În alba clipă când te privesc  cum treci peste tristeţi.

 

[Simion Cozmescu]

Ion da Coza, mulţumesc de citire şi părere - intenţia mea a fost să fie orfică, dar merge şi amorfică :))). Sofia, mulţumesc de comentariu - într-adevăr, ritmul se mai rupe, dar nici nu m-am străduit prea tare în sensul acesta, contează să placă, pe asta am contat :). Valeria, mulţumesc de selecţie, mulţumesc de citire! Gerra, mare mulţam! Nu scriu în vers clasic, foarte rar şi de obicei sunt nemulţumit; acum am făcut un efort pentru concursul amintit, ,,a la guerre comme a la guerre", am chibzuit ca din 4 poezii musai şi neapărat necesare, să fie şi una clasică, sau care să fie pe aproape - într-adevăr, şi eu mă prefer în vers alb, scriu în vers alb, aceea senzaţie de libertate nu o pot compara cu multe lucruri. Nu ştiu dacă mi-a ,,ieşit" stratagema, aş fi curios să văd notele juriului, poate m-a tras în jos, dar aşa a fost să fie până la urmă! O să postez pe însemne şi celelalte poezii.

[chindea maria elena]

Nici nu știam Simi că tălică scrii și-n vers clasic!:))) Nu-i rău, deși eu personal te prefer în vers liber! Felicitări pentru distincția de la ”Romeo & Julieta”! Îmbrățișări.

[Valeria Merca]

''Toamna aceasta e o linişte care va să vie

prin vene, ape,  şuşoteli mâzgălite în cărbune  —

e acel cuvânt care lipseşte, secunda târzie,

 

cadenţa finală, ultima suflare închisă între peceţi.

În alba clipă când te privesc  cum treci peste tristeţi.''

Am citit cu plăcere.

 

[Sofia Sincă]

Mesaj alunecos... când în luptă cu timpul, când cu sentimente, regrete, neîmpliniri și chiar optimism, ce devin aproape antitetice.

 Oricum, ideea poeziei exprimă zbaterea unei game de stări interioare.

Prozodic nu este curată. Se schimbă ritmul mereu, din motive de accente.

Dar, am citit cu plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie amorfă, alcătuită din pepite.

da Coza