Eu nu pot să aduc cântece de veselie,
Stridenţa râsului, optimismul rânjind grotesc.
Nu văd nici partea plină, nici golul,
Văd apa şoptind descântece,
Văd sticla rotindu-şi lumina, sângele curgând
Într-o tăcere nefirească, îi suntem clepsidră
Sticlă aşteptând secundele
Când se va sparge
În ultima beţie acceptabilă, sesizabilă,
Petrecerea dinaintea amintirii
Când nu mai râzi,
Nu mai…
ContinuareAdăugat de Mihai Katin la Iulie 30, 2022 la 7:24pm — 1 Comentariu
Auzi cum se mişcǎ?
Discret
Mecanica oaselor,
Catedrala de calcar în care
Bătaia inimii este ca un ecou
În ferestrele ochilor,
Ca un ciocănit la geamul dinspre mările nemuririi,
Cât de mult ne iubim chipul atât de subţire,
Atât de fragil încât
Îl ascundem sub straturi albastre şi aurii,
Îl strângem în armuri uşoare să nu simţim
Cum devine un altul,
Oră de oră,
Secundă din…
ContinuareAdăugat de Mihai Katin la Iulie 22, 2022 la 9:30pm — 2 Comentarii
Ridicolul hohoteşte deghizat,
Norocul joacă zaruri cu o statuie,
Timpul îmi dă pauză,
Raţiunea scormoneşte disperată
Prin mǎștile aruncate -n rigolă
Câinii de pază o latră frenetic,
Ea nu știe că strică liniştea în care
Poeţii se dizolvă în percepţia stării,
Inefabilul se produce,
Etericul poem
Îl aud,
Se naşte,
Foamea,
Foamea strigă,
Gunoaiele cântă bolnave,
O…
ContinuareAdăugat de Mihai Katin la Iulie 18, 2022 la 7:30pm — 1 Comentariu
Mişcarea imperceptibilă a mâinii
Mecanică durerii
Neputinţa mută când paharul
Pare atât de departe
Încât setea se pietrifică,
Degetele apucă,
Imperceptibil
Se reface calvarul ducerii la buze,
Picături curg,
Mâna abandonează povara...
Cioburi,
Singurul sunet ce poate
Deschide ferestrele,
Ori vântul
Vrea s-o mai vadă
Atât de slabă,
Sfinţenia decăderii,
Ochii…
ContinuareAdăugat de Mihai Katin la Iulie 12, 2022 la 5:59pm — 2 Comentarii
Aşteptăm undeva la marginea lumii interioare
Cu speranţa celui ce vrea ca marea
Să nu mai arunce la ţărm amfore în care
Ne-am închis tăcerile când de frică
Desenam pe pereţi umbra zilelor,
Aşteptăm pe ultima piatră a ţărmului
Semnul că undeva nu mai este moartea aceea gregară,
Nu se mai plânge în grotele urbane
Şi valul ce ne măsoară apusul
Nu ne şopteşte cât de frumos
Este adâncul albastru din…
ContinuareAdăugat de Mihai Katin la Iulie 6, 2022 la 6:00pm — 2 Comentarii
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor