Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

 Bat gongul de lună orbii

Să li se deschidă spre dragoste şi pace,

Sau măcar să simtă pielea femeii

Arzând asemeni iasomiei...

Nopţile se albesc de atâtea stele

Ce ne cad printre vorbe, ne minţim tăcerea

Cu surâsul unui noapte bună

Şi plonjăm în visele lui…

Dar nu ştii că ochii la tine visează

Te hrăneşti cu o teamă ascunsă,

Deliciul culorii azi are paloare,

Uneori simţi că te doare în inimă

Partea din care bat etic semnale corecte politic,

Savurezi vegan şi empatic,

Vrei foamea

Să-ţi fie capriciu când alţii ascunşi

Rod obsedaţi dintr-o umbră şi trece pe cer

Avionul secundă din care mai cad

Stele de jad şi perle cu gust de tabac,

Reptilele zac pe runele…

De la o vreme orele se bat

În cuie ruginite visând

Să ţină acoperişul

Ce încă mă acoperă,

Nu mai am ferestre,

Am doar un ochi

Ce poate privi liniar şi gri

Cum se trece strada şoptind

 A de la apus şi O din omega...

Acel semn fără de care

Noapte nu ar mai veni,

Doar dacă aş sufla uşor spre lună

Să ardă discret,

Goliciunea e pură geometrie a nisipului

Cu care mai umplu…

Ne târâm înainte

Sub gloanţele memoriei

Aruncând trecutul în luptă,

Dincolo e no man`n land,

Sau ceea ce se numeşte

Iluzia viitorului,

A tot ce se conjugă cu va fi,

Ne târâm înainte fără să auzim

Pescăruşii strigând că marea ne acoperă

Şi încet avem pielea de nisip

Iar ochii

Văd cerul tremurând lichid,

Pe obraji se preling lacrimi verzi,

Buzele sunt albe,

Avem gustul…

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia ciugulind din…

Ridicolul hohoteşte deghizat,

Norocul joacă zaruri la statuie,

Timpul îmi dă pauză,

Raţiunea scormoneşte disperată.

Stai!

Dulăii o latră,

Ori poate înjură

Că strică liniştea în care

Poeţii se dizolvă în percepţia stării,

Inefabilul se produce,

Etericul poem

Îl aud,

Se naşte,

Foamea,

Foamea strigă,

Gunoaiele cântă bolnave,

O vrabie vrea să-mi vândă

Sonete…

De- aş iubi ca mările nisipul

Te-aş vrea smarald al ochilor de noapte,

Să te închid cu scoicile de şoapte,

Să te aud cum zilnic îmi furi timpul

Şi doar o umbră voi rămâne mâine,

Pe ea să te întinzi în insolaţii,

Vei fi zeiţa fără revelaţii,

Te-oi însoţi tacit precum un câine

În vânători regeşti printre corali

Şi vei privi cu o mirare-adâncă

Cum regii din abis îmi sunt…