Când printre turle de biserici,
Iisus, înduioșat, coboară,
În toacă lemnul se trezește
Iar clopotele se-nfioară.

Țâșnește viața din țărână, 
Sub a luminii dărnicie,
Înmugurește crucea mamei, 
În drumul către veșnicie.

nu mai am adrenalină sau predispoziţie

pentru a trăi

pe culmi –

aş sări de pe un stei

n-am energie

să ajung pe creastă

şi-apoi m-ar înlănţui acolo zeii…

Speranţa

Îmi arată nordul.

De fiecare dată însă când o privesc

Altă şi altă direcţie

Îmi clădeşte

Ca şi cum ar fi

Un secundar la ceas…

(poezie publicată în anul 1987, în revista „Ramuri” nr. 11, sub semnătura Ion Lazăr Delacoza, constând în debutul literar al autorului și care face parte din volumul de debut „Labirintul de zăpadă”.)

Flori vii şi

flori moarte

împodobesc acest gând

ca pe un proaspăt mormânt

venit de departe.

Ce imn thanatic să-i cânt

acestui suspin venit de departe…

Solitar.

dar solidar cu solitarii,

pe căi nesigure-mi port

paşii aşa cum pe un diapozitiv şters

privirile

caută

căile bătătorite

ce se ascund

în negativul voalat.…

Aici nu!

Poate altădată

Vor cânta cocoşii aici.

Acum doar papagalii repetă cuvinte

Fără să le înţeleagă

Sensul.…

             Motto:

                  Moartea e un somn fără vise...

                  fără visul de a te trezi.

Ninsoarea, parcă din fulgi de îngeri,…

(poezie găsită în atelierul autorului)

Întotdeauna, furnicile

mor pe partea dreaptă.

Chiar dacă un

cataclism le-a distrus

creşa,

depozitul,…

mirabile-mi erau gândurile de ieri

astăzi

cu înfăţişare de sperietoare

de ciori pe ogor scăpat în paragină

cu un kalaşnicov atârnat

la gât mâinele

mă ţine…

aleargă iubito

aleargă

înghiţit-am un sâmbure

de portocal

aleargă şi scoate-l

cu forcepsul

cu harponul

c-o sondă

trimite după el vreun

veveriţoi

vreo cinteză de Galapagos

cu ciocul gros

trudeşte şi scoate-l

cum scoţi din mine

din ani în paşte

te iubescul

că dacă mor

o răsări din mormânt

portocal

şi-or zice…

(poezie găsită în atelierul de creație al autorului)

pentru cel ce pleacă

pentru cel ce rămâne oglinda e aceeaşi

doar ochii celui ce pleacă sunt

ochii celui ce rămâne iar

ochii celui ce rămâne sunt ai celui plecat

de aceea nici în rai

nu vedem raiul…

Poezie preluată din atelierul de creație al autorului. 

mă doare Doamne

mă doare unghia mare

de la piciorul stâng...

oh Milostivule

abia am deschis gura către

Tine şi durerea de la unghia mare

ca prin minune

a dispărut

acum... acum mă doare tot degetul

Doamneee degetul meu Doamne

mda…

Poezie găsită în atelier. 

a dat peste mine

frigul de taiga.

– oricum, nu credeam că am atât de mult de trăit! –

miroase corola topită de ger, iubito,

şi…

Eu încă te aștept, Ioane! În fiecare zi, în fiecare clipă! :((((

.

.

am trimis poezia

ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul

bine stabilit

nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung

nu ştiţi dacă o să ajungă...

o să mă aşez puţin la umbra

arinilor cu frunza

cerată şi amară

din care mănâncă…

e liniște

liniște ca-ntr-o serenadă 

târzie

                                               poeților dispăruți

Mai traversează înc-o luntre Styxul,

Se mai petrece astăzi un poet,

Jelește-un vers orfan; pe masă, pixul

Uitat e lângă foaia de caiet.

Nicio pierire-n lume nu se-amână

Și orice azi pe loc se face ieri;

Sub greutatea morții se…

(elidă)

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană –

Primăvara asta-mi este cu un cântec mai orfană.

Ning zăpezi întârziate, scârțâie din chingi caisul…

(elidă)

Se reîntorc din pribegie preagrațioasele egrete –

Vibrează-n mine anotimpul fără de patimi și regrete.

Azuru-n cer…

(elidă)

Cărarea noastră scânteiază, sub al zăpezii lampadar:

E tot mai trist să văd cum pașii ni se-ntâlnesc atât de rar.

Își jeluiește vântul soarta, peste drumeagul…