E în zadar...

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

 

Cărarea noastră scânteiază, sub al zăpezii lampadar:
E tot mai trist să văd cum pașii ni se-ntâlnesc atât de rar.

 

Își jeluiește vântul soarta, peste drumeagul necălcat:

E inutil să-mi fac iluzii, când pașii ni s-au depărtat.

 

Plutesc în ceață umbre albe, precum fantasme în pustiu:

E tot mai greu să cred că pașii ne-or regăsi într-un târziu.

 

Vin nori cu ciuturile pline, peste nămeți s-aștearnă ploi:

E în zadar s-acopăr hăul ce-adună pașii între noi.

[Vasilisia Lazăr]

E doar poezie, Nikol. :)

Drag!

[Nikol MerBreM]

Tot mai multă renunţare... apăsător!

Drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Ionică! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Seducător!

Mă înclin.

I.

[Vasilisia Lazăr]

Valeria, aprecierile tale mă onorează cu atât mai mult cu cât te știu o perfecționistă în această privință. :)
Prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Moni, sunt fericită că v-a plăcut! E adevărat! Ne leagă prea mulți ani în care ne-am urmărit reciproc traseul literar. Mă bucur că nu am dezamăgit. :)

Prețuire,

[Vasilisia Lazăr]

Onorată de comentariul d-stră pozitiv, dle Cicu!

Prețuire,

[Vasilisia Lazăr]

Valerian, încă îmi dă de furcă ritmul iambic. Mai trebuie să studiez. :)

Mulțumesc din inimă pentru apreciere, dar și pentru modul discret în care m-ai atenționat că există o mică problemuță undeva! :)

Prețuire,

[Vasilisia Lazăr]

Gina, cred că pauza pe care am făcut-o a fost binefică. :)

Prețuire,

[Vasilisia Lazăr]

Sofia, dacă poezia aceasta ți-a ajuns la suflet, sunt fericită. Mulțumesc de aprecieri!

Prețuire,