Doinită (de Ion Lazăr da Coza)
Eu încă te aștept, Ioane! În fiecare zi, în fiecare clipă! :((((
.
.
am trimis poezia
ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul
bine stabilit
nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung
nu ştiţi dacă o să ajungă...
o să mă aşez puţin la umbra
arinilor cu frunza
cerată şi amară
din care mănâncă lăcrimând
ciute
să-şi facă laptele
pelin
când trebuie să înţarce puii
nu mă aşteptaţi, nu ştiţi dacă o să ajung
nu ştiu dacă o să ajungă
multe-s cărările...
de vă va fi dor
sau prin codrii de-apus
boncăluit stingher de cerb
s-ar auzi
opriţi-vă o clipă
şi striviţi între degete
frunza de arin
poposită pe umărul vostru
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de gina zaharia pe Februarie 26, 2020 la 8:22pm
-
nu mă aşteptaţi, nu ştiţi dacă o să ajung
nu ştiu dacă o să ajungă
multe-s cărările...
de vă va fi dor
sau prin codrii de-apus
boncăluit stingher de cerb
s-ar auzi
Offf!
-
Comentariu publicat de Chris pe Februarie 26, 2020 la 8:36am
-
of, stiu textul acesta, parca ar fi avut o presimtire... :(((
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Februarie 25, 2020 la 10:22pm
-
Tot ce ne înconjoară ne aminteşte de cineva drag. Nici nu gândeşti şi ceva te atenționează: ,,Sunt aici!'' Drag de toată creația lui da Coza!
-
Comentariu publicat de Rădița Răpeanu pe Februarie 25, 2020 la 3:16pm
-
Pe umerii mei țin un arin, acela ești tu, Ion Lazăr da Coza! Știai că nu mă mulțumesc cu o singură frunză și ce ți-ai zis?! "Gustă și tu amarul frunzelor mele până te lecuiești de verde"
Offf, ce ne-ai putut face?! Ne-ai
afundat în codru să te căutăm zilnic de dor, din toamnă până-n toamnă!
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 25, 2020 la 1:34pm
-
Un poem care doare. Răvășitor și înduioșător. Recitită cu durere în suflet.
Mulțumim, dragă Lisia!
-
Comentariu publicat de Darie Giurgiu pe Februarie 25, 2020 la 11:53am
-
sa-i fie drumul lin si aducerile aminte pioase
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 25, 2020 la 9:26am
-
Dorul ne mistuie, Ionică, codrul nu este aproape de mine. Voi căuta frunza de arin cerată... Acolo ești tu, așa ne-ai spus... Cât de drag ți-a fost codrul! Arinul este cel mai nobil copac, îmbrăcat veșnic de sărbătoare.
O doină modernă, Doiniță scrisă de o inimă sensibilă de poet, cuprinsă de farmecul naturii, în mijlocul căreia a trăit. Fermecătoare, scrisă să ne rupă inimile.
Și noi te așteptăm, Ioane! Bine că există Lisia, să ne mai aducă câte o poezie de a ta.
Cu pioșenie,
Sofi
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
-
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE