Polul magnetic (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Speranţa

Îmi arată nordul.

De fiecare dată însă când o privesc

Altă şi altă direcţie

Îmi clădeşte

Ca şi cum ar fi

Un secundar la ceas

Sau o giruetă

La o răscruce de… era să zic drumuri.

E adevărat că

La şcoala primară mi-au fost băgate

În cap chestiile cu

Muşchii copacilor, muşuroiul cârtiţei şi altele

De genul acesta

Dar ce să fac dacă

Unde vegetez eu

Nu-s cârtiţe, nici copaci

Şi după cum se vede

Nici un pol magnetic.

(Foto: autorul)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Recunoștință și mulțumiri, Sofia, Mihaela!... 

[Mihaela Suciu]

Pentru mine, Ion da Coza rămâne un pol al recunoștinței și al speranței, iar poezia lui cuprinde toate punctele cardinale interioare. Mulțumesc, Lisia!

[Sofia Sincă]

Fiecare poem, adus de tine aici, Lisia, este o bucurie pentru noi și ne menține amintirea lui Ionică al nostru, vie. Ne ajută să știm cum a gândit poetul, scriitorul, cum o inteligență ascuțită s-a ascuns într-un trup special. El ne-a dat cu lingurița. Nu ne-a arătat polul său magnetic, care exista, dar din modestie a scris și a ținut în sertar. Apoi a existat pentru alții, pentru a îndruma și a fi eficient în formarea altor scriitori.

Cu mulțumire,

Sofi

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Aici e casa lui, Gina. Și aici trebuie să rămână. Mulțumesc din inimă! La fiecare postare, las și lacrimile mele. Poate într-o zi va fi altfel... Nu știu...

[gina zaharia]

Mulțumim, Lisia, pentru fiecare postare, pentru fiecare fotografie cu Ionică, pe care ne-o aduci aici. 

Dar ce să fac dacă

Unde vegetez eu

Nu-s cârtiţe, nici copaci

Şi după cum se vede

Nici un pol magnetic

Impresionant cum a știut să-și ascundă tristețea cu demnitate. Mereu am avut impresia că dragul nostru prieten e nemuritor. Că el e peste tot, pentru toți.

Și da, e nemuritor. Nordul și speranța lui au hotărât să-i caligrafieze sufletul. Pentru noi.