Dor de mâna-Ți grijulie

[C.Titi Nechita]

Dorul meu de Tine, Doamne, scormone în a mea carne

Precum vântul unei toamne ce ar vrea să mă răstoarne

Și apoi să mă condamne pentru toate câte-s taine

Ce au vrut ca să mă sfarme de-am rămas în triste haine.

 

Dorul meu, Doamne, de Tine e ca mierea de albine,

E un zbor făr de suspine înspre zările divine,

Este mâna-Ți ce mă ține când mi-e rău să-mi fie bine,

Soarele ce mă susține când mă pierd și uit de mine.

 

Dor îmi este, Doamne, mie de însemnele-Ți de cuie

Să le-arăți lumii să știe darul Tău întru vecie

Ce pe cruce-au vrut să suie și păcatul să-l  încuie!

Dor mi-e, Doamne, dor mi-e mie de-a Ta mână grijulie!

 

Doamne, Tu îmi ești azi scutul ce-mi veghează tot avântul

Și tot Tu îmi ești alintul, îmi ești aurul, argintul,

Ești tăcerea și cuvântul ce înconjură pământul.

Tu îmi ești, Părinte, zidul de care îmi reazem gândul!

[bolache alexandru]

O poezie în ton cu perioada aceasta pe care o trăim. Am citit cu plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, frumos, iar rima interioară îi dă și mai multă muzicalitate. Am citit cu mare drag.

Dorul meu, Doamne de Tine e ca mierea de albine

Dor îmi este, Doamne mie de însemnele-Ți de cuie

După „Doamne” trebuie virgulă.

[Grig Salvan]

O rugă fierbinte către Atotputernicul ce ține în mâinile sale Totul, un dor de Absolutul la care râvnim, visăm, dar neputința își spune cuvântul, sufletul pribeag și frâmîntat de neliniști existențiale își caută reazemul și scutul. Frumos poem în prag de sărbători pascale.

[petrut dan]

Un poem pe măsura perioadei pe care o traversăm, potrivit cu lucrurile cărora ar trebui să le acordăm prioritate, cu stimă!

[Mihai Katin]

este un poem crestin in adevaratul sens al cuvantului si descoperim o influnta a poemului popular;
Dorul meu, Doamne de Tine e ca mierea de albine, ceea ce da si mai multa consistenta versurilor