Furnicile, întotdeauna (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

(poezie găsită în atelierul autorului)

Întotdeauna, furnicile

mor pe partea dreaptă.

Chiar dacă un

cataclism le-a distrus

creşa,

depozitul,

subterana sală de spectacole,

galeriile cu ikebana ori

sculpturile urbane,

tăbliţele cuneiforme sau

gardul viu,

ele mor pe partea dreaptă

dorind astfel

să ajungă

la sânul Celuipreaaaînalt

deşi bocancul lui

le-a strivit muşuroiul.    

[Rădița Răpeanu]

Furnica în speță duce greul, poverile mușuroiului său! "Furnicile mor pe partea dreapta". Nu! ...asta nu este o moarte, sau moartea de aici este doar ceasul de odihnă între lumi! Asta cred că a vrut maestrul să ne dea de știre! 

[gina zaharia]

Întotdeauna, furnicile

mor pe partea dreaptă.

Oare de câte ori a vrut să ne spună asta, iar noi am văzut doar furnici nemuritoare?!

Mulțumim, Lisia!

[Valeria Merca]

Minunat! Cu fiecare postare, ne umpli sufletul cu frumosul din cuvintele dragului nostru Ion Lazăr da Coza. Mulțumim, Lisia!

Cu încântare!

[Sofia Sincă]

Supunerea și resemnarea, adorația sclavului în fața călăului. Aici călăul poate fi destinului, fie el și distructiv. Cine i se poate împotrivi?

Desigur, Ion vedea și știa întotdeauna ceea ce noi nu știam.

Mă închin cu pioșenie în fața versurilor lui și mai ales în fața fotografiei. Ce frumos era Ionică la tinerețe! Ochii, privirea lui trădează un visător.

Sofi

[gabriel cristea]

Minunate versuri! - ecouri vii, parcă venite din ,,galeriile cu ikebana''...

[Mihaela Suciu]

Ion a văzut ceea ce puțini observă...