Eliptică I (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Solitar.
dar solidar cu solitarii,
pe căi nesigure-mi port
paşii aşa cum pe un diapozitiv şters
privirile
caută
căile bătătorite
ce se ascund
în negativul voalat.

[Chris]

sentimentul nesigurantei este coplesitor... :((

[Valeria Merca]

O poezie de stare, cum sunt multe altele scrise de poet. Un minunat motiv de reflecție pentru noi și de admirație pentru profunzimea cugetului acelui ce a fost și rămâne pentru noi scriitorul Ion Lazăr da Coza! Mulțumim, Lisia!

[Tudor Cicu]

Povestea vieții lui se află în versurile sale. Dinaintea versurilor sale, suntem dispuși să credem că glasul poetului se potrivea cu distanța egală dintre puținele, dar profundele cuvinte ale poemului. 

[Mihaela Suciu]

Criptarea permite fiecaruia să-și încerce propria descifrare, poate că nu ajungi la soluția gândită de autor, dar e frumos jocul ideii.

Ceea ce știu e că omul solitar diferă de omul singur, chiar dacă-n DEX apar ca sinonime. Un solitar preferă să stea deoparte, să analizeze ceea ce observă, caută soluții-n căile bătătorite, ori propriile căi care pot fi nesigure, își asumă limitele și caută mereu, iar  această contemplare-căutare îi conferă o liniște acceptată.

În ceea ce privește ,,solitar, dar solidar cu solitarii” e un îndemn și se potrivește situațiilor excepționale, așa cum sunt și aceste zile, să ne acceptăm solitudinea ca semn al solidarității cu ceilalți.

Deosebite versuri, iar poza pare o aplecare spre sine. Mulțumim, Lisia!

[gabriel cristea]

Singur într-o fotografie sepia, pe cărarea ce estompează mișcarea... Imagine sintetică, și totuși atât de complexă!

[Sofia Sincă]

Singurătate atroce și o încercare timidă de a descătușa spiritul, visul. Poem criptat, dar destul de lămuritor în a ne reda starea de moment a autorului. Poza completează versurile.

Deosebit de interesant!

Sofi