Azi a fost o zi-nsorită

peste câmpul alb de nea.

De sub solzi de ger ivită

am zărit privirea ta...

Mă priveai c-un iz mirat,

curioasă într-un fel,

când din palma mea de-odat’

ţi-am întins un ghiocel...

L-ai primit cu bucurie

lăcrimând cu dor de el,

să-l aşezi bijuterie,

inimii un clopoţel !

E simbolul primăverii

şi-al iubirii sol peren,

semn celest al…

Răsturnându-se-n spirală, Sufletul, în noi hotare,

trece calea din Lumină în condens, prin alt destin,

alegându-şi Clipa, Locul, primind altă-nfăţişare,

reînnoită-n cicluri dese, de la chin pân’ la festin.

Toate-s noi, dar învechite, ce vezi azi mâine-i poveste,

ce-a fost ieri a fost părere... Jocul Minţii-i Creatorul

ce aşează-n şiruri Timpul, ce va fi trecând în este

şi ce-a fost crescând la baza sferei care-ţi e…

Din palma mea izvorăşte iubirea

pe care o sorbi însetată, cu dor.

Gândul meu ca un fluture

întinde aripi largi în zbor,

tu floare de mac arzândă în lan

aştepţi sărutul meu pereche,

inima cântă prin al tău cuvânt

şi piatra te simte-n ureche.

Sub privirile noastre-n tandem,

muşchiul pădurii ni-i pernă,

umbrele se-mbrăţişează:

glorie clipei, eternă!

Coboară Doamne în mine

în ceasul serii în care

zarva lumii se-aşează-n tăcere.

Vino la masa Sufletului meu

să o binecuvântezi cu harul Tău

şi nu lăsa copilul Tău netrebnic

să bântuie cărările nopţii

fugind de faptele zilei închise.

Îndulceşte Doamne lacrima ce alunecă

pe obrazul vârstnic al trupului meu.

Deşertăciunea, ca o iederă aspră,

mi-a prins Trupul şi Mintea,

fără glas, gura mea smerită Te…

Cubul se visează sferă

şi un pătrat se vrea în cerc,

globul doarme-n emisferă.

Eu cu un zâmbet te încerc.

Un triunghi din con se-adapă

după ziua cea toridă.

Vrei să mergem după apă ?

Inima ta să decidă!

Cercul s-a prefăcut pătrat,

patru puncte cardinale.

Unul mai cald m-a-nflăcărat:

tu şi eu zări boreale.

Linia e obosită

de drumul lung, de drum anost.

Tu-mi răstorni…

Norii-s lacrimile Tale prinse-n forme cristaline,

umpli cerul sub văpaie, vara, răcorind pământul,

bucurie este-n iarbă, saltă seva în tulpine,

toate se supun cu voie şi-Ţi urmează Sfânt Cuvântul.

I-ai dat Omului putere să creeze în Natură,

dar s-a depăşit pe sine, fără a te recunoaşte,

şi-a schimbat, măreţ din fire, Creatoru-n creatură...

ajungând să fie cel ce cu noroi să te împroaşte.

Lasă-Ţi lacrima să-mi spele…

Motto

„De ce atât de târziu- murmuram-

Dorul de Tine-i atâta de greu-

Pentru că-mi răspunse perla-

Incepe atunci timpul meu.”

                                                            Emily Dickinson

Plaja este plină până-n hău

de milioane de cristale...

pun perle-n salbă-n părul tău,

pierdute scoicile-abisale.

Cu trudă-ntinsă-n mii…

Un spectacol e-n nocturnă:

superluna e vedetă.

Însă e prea taciturnă,

nu îi place la şuetă.

Se ridică-ncet pe cerul

hibernal din cale-afară,

când mai aspru este gerul

ce-a-mbrăcat totul în ceară.

A înnebunit lumina,

totu-n jur e reflectare.

Gheaţa este cristalina

pomilor înfăţişare.

Iar zăpada pe câmpie

e-ngheţată şi tăcută,

stălucind nu te îmbie,

nu se…

Totul încape-n Cuvânt.

Somnul trece-n visare:

bob de grâu în pământ,

ramul în mugur tresare.

Totu-i îngheţ şi tăceri.

Iarna rodeşte-n secret.

Mâine coboară în ieri.

Totul învie discret.

Ziua se umflă-n minut.

Noaptea coboară spre sud.

Sufletul greu de ţinut.

De primăvară aud.

Păsări străbat orizont,

drumul întins către nord.

Inima-mi sare în front

în…

Aud cum toarce timpul

şi inima-l îngână,

acum în anotimpul

când iarna e stăpână.

Aud cum plânge-n ceaţă

c-ar mai fi vrut să stea,

ora de dimineaţă,

cu mine la cafea.

Aud ecoul clipei

în mine cum se-aşează,

cum se dedă risipei

ora de după-amiază.

Aud tăcerea serii,

şoptită la ureche

de clipa scundă-a iernii

ce-şi caută pereche.

Aud…

Luminează-mi Doamne Mintea, întăreşte-mi Trupul Doamne!

Răul ce m-apasă iară, e rod al drumului prin spini,

du-mă înapoi la Tine din mucegaiu-acestei toamne

ce înfloreşte dezbinarea în fiii Tăi, nişte străini...

Ne-ai dat pământul drept grădină, darul tot L-ai prins în ea, 

roditor s-aducă hrana altor zeci de lumi ca asta,

dacă ar fi armonie şi nu foamea de a avea

şi nu foamea de putere ce împrăştie năpasta.

Ai vrut…

Iată ziua binecuvântată: Solstiţiul cu miros de tei !

Primesc secunda ce mă-ncarcă cu un şuvoi de bucurie.

Zâmbeşte roua prinsă-n iarbă şi-mprăştie în jur scântei,

când soarele se oglindeşte în mii de sfere-n armonie...

Mă plimb cu gândul solitar, punând hotar în jur, să zbor,

în lizieră sunt iubit de iarbă, frunze, păsări zeci,

din tălpi coboară-ncet în lut prin rădăcinile de dor

tăcerea timpului trecut bătătorind poteci,…

Mai fulguieşte-n vale în noaptea cea adâncă,

jăratec are pipa străluminându-mi neaua,

stau nemişcat în cale ca vulturul pe stâncă,

nu se grăbeşte clipa, aştept s-apară steaua...

Arome curg, tutunul fuior de fum răstoarnă,

fantome albe, sure, de ger încremenite,

împrejmuiesc cătunul cu scântece în goarnă

trosnind către pădure ecouri adormite...

Curg fulgii moi pe gene, lipsiţi sunt de culoare

iar…

Mă-ndeamnă Inima mereu: aici şi-acum să fiu prezent !

Între contrarii vieţuiesc, îndemnul ei îmi spune clar:

e timpul conştient să fiu de ce am fost inconştient,

profan, ereditar trecând de Sacrul care mi-a fost Dar.

Energii se scaldă-n mine, singur sunt, iar lumea toată

parea-a fi realitatea-n care să-mi petrec secunda,

înnodând pe rând suspine sub o Minte-ntunecată

de o entitate dură, care îmi coboară…

Când Soarele-n amurg

Când Soarele-n amurg se retopeşte,

ghirlande de-ntuneric lin coboară

în ochii tăi, luceafăr străluceşte

şi ne-mpleteşte visul cel de seară...

Prea adormite clipe dau năvală

şi în timpane pulsul simt cum vine

să-nceapă dansul cel nocturn cu fală

şi-i înc-o Nemurire-ntre ruine...

Inaintele se scaldă-ntr-un apoi

şi-i apa plină numai de suspine,

când…