Pastel de iarnă

[Stanescu Valentin]

 

Un spectacol e-n nocturnă:

superluna e vedetă.

Însă e prea taciturnă,

nu îi place la şuetă.

 

Se ridică-ncet pe cerul

hibernal din cale-afară,

când mai aspru este gerul

ce-a-mbrăcat totul în ceară.

 

A înnebunit lumina,

totu-n jur e reflectare.

Gheaţa este cristalina

pomilor înfăţişare.

 

Iar zăpada pe câmpie

e-ngheţată şi tăcută,

stălucind nu te îmbie,

nu se lasă străbătută.

 

Coşurile din cătune

vor să-i facă lunii trepte.

Vântul doarme prin genune.

Dungile de fum sunt drepte.

 

In acest sublim spectacol

Îndrăznesc să plec spre tine.

Voi ajunge, prin miracol,

în straiele cristaline.

 

Vinul fiert să fie-n cană,

Soba-ncinsă să m-aprindă,

Tu să-mi fii caldă capcană,

când voi pune haina-n grindă.

 

Să stingem lampa de-odată,

superluna să ne vadă

când în perna fin brodată

somnu-n noi va fi să cadă.

[Valeria Merca]

Reușită!

Am citit cu plăcere.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos!

[Nădejde Angelina]

Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

Frumos, jucăuș, ghiduș, pastel. Parcă făcut pentru copii, cu vers scurt să-l poată citi sau reține. Stăm mai bine cu ritmul dar mai ai șchiopătări. Asta se trage de la lungimea poeziei. E bine mai scurtă, mai concentrată, mai esențializată.

Am citit cu plăcere,

Sofi