eu nu ştiu să te ating te plângi prin univers

ar putea fi direct proporţională

cu descoperirea propriului panaceu

stai lipită de ploaie numărând savant

clipele despărţirii de mine

picăturile unui potop abia început

amintirile puţine dar atât de vii

unde dumnezeu a existat cu adevărat

a cinat  cu noi şi am băut vin din graal

amesteci alchimic iubirea încă fierbinte

ura vulcanică

indiferenţa la zero absolut

în…

că te voi pierde tablou prăfuit la zâmbet

pe holul pustiu bântuit de fantome mucalite

prin galeria vernisaj a inimii mele smintite genetic

că voi rămâne definitiv contemplativ într-o clepsidră

cu ochii umpluți de nisipul deșertăciunii

și brațele sechestrate de o rugă infinită

am crezut că mă pot spânzura de cer să șantajez divinitatea

cerșind un univers paralel o altă iluzorie realitate

în care tu și cu mine eu și cu…

lungi

nesemănate

 și urcau împletite haotic

până la streașina orizontului

șerpuiau pe bulevarde

printre picioarele plimbătoare

de iubiri

și de frici

nepărtinitoare dar sarcastice

uneori cineva mai puțin grăbit

se apleca și mușca pofticios

din vrejurile multicolore

proaspete dar ucigătoare

el nu se simțea vinovat

de morțile accidentale ale semenilor

infestați iremediabil…

(dumnezeu știe pe unde intră)

mă ascund sub canapea

și mă cred cerul înstelat

 al vecinei de la demisol

singurătatea nu știe asta

pășește silențios

pe  tocuri cui

până la mine în suflet

mă vrea

mă iubește

mă cere de bărbat

singurătatea mea e blondă

sau poate e numai vopsită

oricum nu-i spun nimic

fiindcă ea mi-a promis totul

doar adorm mângâind-o pe…

de singurătate e interzis

ilegal

imoral

      de singurătatea mea

am urlat lup

indecent

insistent

gol

spre toate goliciunile lunatice

stelare

imaginare

inventate

renegate

       sub geamul tău mai ales

am urlat

inutil

imbecil

indocil

       dar urletul meu lavă

s-a izbit mutește

hoțește

sufletește

de tăcerile tale…

înapoia ta să tac

 până la un miliard

să-ţi aripez cerul

cu fulgi albi

să-ţi pictez sânii

cu eunuci

      cenuşă să te respir

      ori de câte ori ardeai

       toată în mine

acum urc

sângerând numele tău

fără destinație

stelele sunt mai frumoase de jos

iubito

fă o minune

inventează ceva

adu-mă înapoi

nici un rai nu seamănă cu tine

când ochiul tău

mă va fi închis sub pleoapă

să se nască un timp atemporal

în care amintirile singure

ne vor fi regăsit împietriţi

în aşteptarea gravitației

trebuia să te crucific

pe retina mea 

să sângerez fericirea

în piaţa publică

sub pietrele

aruncate în numele domnului

bucăţi de ploaie 
pe buzele tale
lacrimi albastre 
prin perdea
sângerează lumina
amintiri legănate 
cântec despre tine
pe străzi
nemulțumite mulţimi 
în delir
adună visuri nedesfăcute
din cuvinte goale 
cresc cruci în cer
un dumnezeu absent
pictează îngerii mileniului 4

liniştea e rotundă
ca verigheta ta 
de pe noptieră

Tu, mamă, parcă n-ai fi fost născută,

Sculptată parcă-ai fi din suferinţi

Şi fericirea ţi-e demult pierdută

Pe lungul drum, de grele umilinţi

spuneai să jertfesc o inimă 

în asfinţit de iubire

să sărut lumina rănită

să-mi citesc destinul

sculptat în nisip

ai vrut să pictez vulturi

pe aripi de colibri

și să mă ascund în mare

colorat în toamna sufletului

să-mi limpezesc tristeţea

ți-ai dorit

cu lacrimi de fecioară

apoi ai fugit rugându-mă 

să nu uit să mângâi uneori 

pietrele din grădina ta

și să mă trezesc dacă voi putea

când vom…

te-ai îmbrăcat relativ

în lumina murdară

ţi-ai aşezat migălos

zâmbetul malefic

şi nici nu m-ai sărutat 

de atât adio

abia puteam să privesc

încleştat de amintiri

sub rochia ta

strălucea ceva

mai puternic

decât verigheta stricată la cerc 

de pe noptieră

inima ta sport decapotabilă

bătea sincron cu big ben

grăbit să caut o câmpie roșie

plină cu jurămintele tale 

am adormit din nou

în plină amiază…

pictez cuvinte albe
amintiri roșii
lacrimi multicolore
vitralii prin mine
cumva să mă umplu
de veşnicie şi de tine

                să adormi  sună la uşă

ţiganca tatuată nike

ghiocul nu minte frumoaso

te vei mărita cu harap roșu

la televizor

s-a anunţat de vreme

și destin

nu te poţi ascunde nici o dată

tu nu ţi-ai amintit ziua

când te-am iubit cel mai mult

pe de rost

îmi place vara asta cu tine

în suflet cimitirul e plin

şi lumânările ard toate amintirile

scrijelite pe sânii…

mă vei găsi la uşa ta

înfrigurat

destrămat

pocăit

disperat adulmecându-ţi paşii

până la ascensor

până la parterul speranţei

îţi vei deschide oare

sublimo

din nou zăvoarele

milostenia

dorinţa

visurile

sau mă vei alunga tăcut

din dragoste

în haosul inventat chiar de mine

din subsolul singurătăţii?

azi facem dragoste acasă

dragostea dragii mei

se frământă ca pâinea

pasional

adânc

frenetic

cu suflet cât cuprinde

dor din belşug

şi speranţă proaspătă

se acoperă cu inocenţă

te închini spre est

şi aştepţi să dospească

până ajunge pe coapse

pe buze

pe ochi

(niciodată mai mult)

aşezi maiaua astfel pregătită

pe tava inimii

presărată…

când vei auzi ochiul meu

şi-mi vei vedea gândurile

vibrând rătacite

prin labirintul cunoaşterii

căutându-te

mirosindu-te

pipăindu-te

să-mi deschizi te voi ruga

galaxia din stânga

ori quasarul din dreapta

şi să-mi spui cuvintele pierdute

cândva de muritori

bine-ai venit

să nu te întristezi însă

dacă nu-ţi voi zâmbi

prin istoriile eului am pierdut

acea parte…

tu jonglezi abracadabra

cuvintele

gândurile

iluziile mele rare dar vii

semeni smerită muștar

pe câmpia armaghedonului

și aștepți în genunchi să răsară

apocalipse din umerii mei

faci lucrurile să pară ce nu sunt

și ceea ce nu e să pară a fi

te joci cu dumnezeu alba-neagra

în grădina lui faci rocada mică

cu o mână îmi arăți perseidele pe dinăuntru

luna pe dos

iar cu cealaltă inimă

neîntinato

înfigi singurătatea…

criticul căscă prelung

semiplictisit

gura

patul  lui erau prea aproape

de calorifer

poetul poezea lipit de tavan

 de cer

lipit timbru

 pe o inimă post restant

iar hamacul său nedesfăcut

atârna inestetic de semilună

criticul savant în litere

în cuvinte pre şi…

unul albastru

altul albastru

primul cu o inimă mare

al doilea cu o inimă și mai mare

brâncuși

picasso

rafael

sunt oarecum perimați

și puțin previzibili

însă cu inorogii mei

mi-aș putea ridica

un dubai mai mic 

chiar pe marte

dar din cauza ta 

iubito

nu mai pot coborî din cer

pe nici o parte a patului

tu râzi semi-fericită

mă învelești cu goliciunea ta perfectă

și mă săruți apocaliptic…