(dumnezeu știe pe unde intră)
mă ascund sub canapea
și mă cred cerul înstelat
al vecinei de la demisol
singurătatea nu știe asta
pășește silențios
pe tocuri cui
până la mine în suflet
mă vrea
mă iubește
mă cere de bărbat
singurătatea mea e blondă
sau poate e numai vopsită
oricum nu-i spun nimic
fiindcă ea mi-a promis totul
doar adorm mângâind-o pe creștet
știu că mă va ucide în somn
dar deja am iertat-o
Adaugă un comentariu
multumiri maxime
Foarte frumos! Mi-a plăcut mult! :)
Titlul și primul vers (singurătatea asta coboară pe draperii \ dumnezeu știe pe unde intră) nu se cam contrazic? Sau poate că trebuia un „?" după intră?
Place.
da Coza
multumesc
Singurătatea și tristețea - apanajul poetului. Aici și un nesecat pesimism. Prin metafore bine lucrate poetul își transferă sentimentele în inimile noastre.
Admirație,
Sofy
Semn de Admiratie!
Arthur Schopenhauer spunea că singurătatea e soarta spiritelor superioare, deci consolează-te cu asta. :))
Mi-a plăcut mult!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE