reinventează-mă (poveste imbecilă)

[paparuz adrian]

eu nu ştiu să te ating te plângi prin univers

palmele mele de pământ
sunt înfricoşate de nurii tăi evanghelici
sfântă femeie-magdalenă

nici să te sărut prea grozav nu ştiu
îmi spui
oarecum disperată
buzele mi-au rămas înţepenite pe rictusul tău zeflemea
sunt stângace stinghere
de atâta strigăt în van
desigur tu ţi-ai dori mai mult
poate să te răstignesc pe inima mea ciuruită
în fiecare zi
pe toate crucile neinventate
încă
să te port prin nopţile sfârşitului de noi
pe umeri în marş triumfal
nirvana astfel gândeşti că ţi-ar fi mai aproape
de vârful degetelor
adâncite prin neuronii mei claustrofobi
ar trebui să îţi cer iertare
clemenţă cu abonament
dar n-ar folosi la nimic
mai bine lipeşte odată
afişul pentru cursul de dragoste wireless
pe creierul meu înjumătăţit de veşnicie

promit să-ţi devin absolvent
magna cum laude

[paparuz adrian]

multumesc cu drag! am modificat, domnule Da Coza! stima!

[Camelia Ardelean]

Am citit cu încântare!

PS: Și mie mi se pare cam confuz titlul! :-)

[Ion Lazăr da Coza]

Excelent! Dar tot am două observații:

1. Titlu e confuz. Ori reinventează-mă - poveste imbecilă
   , ori reinventează-mă (poveste imbecilă)
2. femeie magdalenă > femeie-magdalenă  

da Coza

[paparuz adrian]

multumiri,prieteni...

[Corina Militaru]

Încântată, întotdeauna! Și aici am citit cu deosebită plăcere! :)

[bolache alexandru]

mai bine lipeşte odată/afişul pentru cursul de dragoste wireless/pe creierul meu înjumătăţit de veşnicie/promit să-ţi devin absolvent/magna cum laude... Fain!

[paparuz adrian]

multumesc frumos

[mirela orban]

mereu va citesc cu placere!!

[giurgiu maria]

Frumoase și moderne versuri! Admirație și prețuire!