Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Când strângem, azi, la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chipul său de sloi.

Degeaba imităm caligrafia

Destinului, în vechiul său zapis!

Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia,

La poarta nopții nu-i…

se moare câte puțin

cu fiecare fir de colb

cernut prin clepsidra uitării

pe marginea veșniciei

unghere de suflete neaerisite

miros de viață irosită

drumuri pavate cu aripi frânte

clipe desfrunzite în sens invers

vise pierdute la ruletă

mucegaiuri cu rădăcini pietrificate

înăbușă conștiința

pe muchia sorții

jumătăți de speranță fac echilibristică

pași cenușii haotici

zâmbete…

Un acvilon subit mă sabotează,

În avanpostul stinselor iubiri

(Când poți pe-o ață drame să înșiri,

Nici conștiința nu-ți rămâne trează!).

Un boț de suflet putred în simțiri –

Noi răsărituri brusc mi se ridează,

Iar vechiul puzzle viața o mimează:

Aceeași nuntă – revocații miri.

Mi-am adunat din bâlciuri măiestria

De-a cerne nori, cu aer de chefliu

Ce-și plimbă-ades aracii de pe via

Din…

Cu pași molatici pleacă fericirea,

Își strânge jucăriile de-o vară,

Nisipul nopții face să transpară

Un drum predestinat spre... nicăirea.

Pe ulițe de gând, întortocheate,

Pășește stins o nouă refulare,

Sub aripi dezbrăcate-n vestiare,

Se curmă zborul clipei deșucheate.

Născută prematur, nefericirea

Își leapădă lichidul amniotic –

Carcasa visătorului nevrotic,

Ce-și spânzură-n confuzii…

împachetăm sentimente în cutii de carton

le trimitem cu plata ramburs

destinatar necunoscut

poștașul (nu mai) transportă inimi de hârtie

trenuri tixite cu rămășițe de suflet

în gări pustiite

orologiile își numără secundele

destine obosite

îngroapă în săli de așteptare

vise în carantină/ iluzii restante

plictiseala țipă cu glas de corb

în vagoane

iubiri de-o vară își semnează…

(Premiul al III-lea Concursul „Premiile Ars Poetica 2015”, secțiunea „Poezie”)

Purtăm pe umeri firavi năprasnica golgotă,

De-abisuri și creneluri mustindu-ne paharul,

Ne roade suferința hain, precum pojarul,

Când tragem peste vise a nopții redingotă.

Din clipele caduce croit-am abțibilduri,

Lipite pe destine cu situri analoage,

Își târâie-nnoptarea himerele-i oloage,

Pierdute în deriva discursului în…

Peste zorii de gând e-un parfum de ninsori

(Sub arcadele vii, respirând, te-nfiori),

Printre fulgii de nea, într-un zbor auster,

Țipă-un suflet captiv în fărâma de ger.

O aripă s-a frânt sub tăcerea-n declin

Și așterne pe răni un apus coralin,

Orizontul fragil nu discerne, placid,

Că sub țurțurii-avizi s-a comis genocid.

Ne mai ning dezolant meteorii, pe rând,

Acuarele de zări picuiesc,…

mi-am scăpat inima pe caldarâm

cioburi minuscule asimetrice

rostogolite într-o gaură de canal

un ultim tic-tac țipă răgușit

speriat de impact

pe stradă

rămășițe scrâșnesc sub pașii trecătorilor

grăbiți să-mi strivească iluziile

răni se zvârcolesc în spasme

anesteziate de întuneric

lacrimi implantate în retină

refuză eliberarea

noaptea mi se prelinge pe gene

devin carne…

propriile frici

nu își iau niciodată concediu

lucrează peste program

fără salariu

își fac datoria conștiincioase

erodează sentimente

forează gânduri

se instalează confortabil

printre circumvoluțiuni

își privesc fiorii în oglindă

zgârie cu gheare de oțel

prezentul speranțele viitorul

vise nădușesc panicate

cu arterele înfundate de neliniști

propriile frici

ne țin de mână

ca…

Cândva eram suspectă de iubire,

Mesteceni alintam pe tâmpla lor,

Pluteam și-n vis cu aripi de condor,

Eram un candidat la nemurire.

Dormeam adânc pe margine de stele,

Mătasea lor celestă mă-nvelea,

Iar cerul, veșnicia și-o ținea

La porțile luminii-n lanțuri grele.

Cu sufletu-n arest prin Carul Mare –

O umbră înhămată la destin

Și patimii colegă de festin,

Țeseam iluzii-n dulcea-i…

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori.

Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea,

Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.

Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu,

În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i…

Ascult cum înflorește un cais:

Mustește-n matinala simfonie

Din ploaia de speranțe, limonie,

Pe crengile cu ifose de miss.

Sub scoarță bate inima de foc

A florilor – mătase vinovată;

Petalele cu tentă de agată

Își caută fărâma de noroc.

Calin, cu răsăritul arzător,

Corole delicate se cunună,

Plătesc naturii tainică arvună,

De primăvară când le este dor.

Arome se despoaie…

La ce sunt buni poeții pe-astă lume?

Croiți dintr-un aluat neînțeles,

Sunt surghiuniți de-același crud eres –

Corsari febrili ai mărilor în spume.

Atrași de măreția unui erg

De vise vătămate-n escapade,

Cu soarta tremurând în acolade,

Spre gloria himerei încă merg.

Sub giulgiul de speranțe răposate,

Aceeași încercați claustrofobi,

Cu suflet nud și patimile-n rate,

Atinse de blestemul unor…

viața

pistă obscură de persuasive zboruri

oameni de gheață

surghiuniți de săgeata crivățului

agățați uneori de aceeași mătură

sfidând/scrutând depărtările

pinguinii singurătății

și-au făcut cuib în iarna noastră

încălzind între pene

amintiri degerate

destinul își savurează

noua felie de tort

garnisită cu zăpadă

frișca se dă pe cartelă

gustatul provoacă hipotermie

suflete…

Se furișează iarna stingher în viața mea,

Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,

Deschide larg fermoarul nămeților din ea,

Spre pârtia speranței aleile-s blocate.

Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,

Crestează universul un întuneric magic,

Se scurge-nsingurarea din frigul tot mai viu,

Îmi croncăne în suflet un corb cu plânsu-i tragic.

Pe stâlpii stăruinței asced imaginar,

Încerc să prind o rază din luna…

ne târâm dramele după noi

în saci de plastic transparenți

greutatea ne încovoaie

dorința de a trăi

sucombă vise tulburi

își iau zborul în noapte

cu aripi de cenușă

cămașa de humă nu (mai) poate netezi

mărăcinii dinăuntru

clipe ostenite își caută liniștea

deșertăciunea cu fața schimonosită

se plimbă prin(tre) destine

un du-te-vino amețitor

de secunde irosite

himere perfide…

În sfera gândirii se cerne-absolutul,

Ca praful de nori pe câmpii ancestrale,

Privindu-ne-n ochi simțăminte murale,

Percepem lucizi că tăcerea ni-e scutul.

Se-așterne-n poncifuri șuvoi de iluzii,

Striviți, neuronii se-ascund în caverne,

Și-anunță decesul secundele terne,

Atunci când speranța sucombă-n perfuzii.

Mai degeră suflete-n aspra velință

A sorții captive-ntr-un cerc imuabil,

În dreptul păcatului…

mă întreb

dacă drumul spre inima mea

se măsoară în silabe (ne)rostite

dezvelit de sensuri

abecedarul iubirii are pagini lipsă

îi răsfoiesc tăcerile

rostogolesc trecutul

ca pe o piatră de moară

agățat de gât

talismanul sorții

îmi cerne stropii de noroc 

la ultima revoltă a conștiinței

iluzii mirobolante își dezbracă poleiala

trupurile anorexice

nu-mi (mai) satisfac

pofta…

E-așa subțire poarta spre cruda veșnicie,

În slalomul apatic prin vadul mercantil,

Sub pojghița de gheață pe inimi de hârtie

Stă astrul cu pretenții de martor juvenil.

E-atât de-amar suspinul zefirului schimbării

Pe rănile deschise în câmpul cu recruți,

Tranșeele imunde cedează-nsingurării

Himerelor pitice-ntr-o lume de mamuți.

Purtăm iluzii frânte pe vaste emisfere

Sau cernem clăi de paie arzând pentru…

fericirea

o glumă proastă

tranșată la colțul străzii

printre picanterii ieftine

dezbrăcate de inhibiții

vânzători ambulanți de iluzii la pachet

scriu cu cerneala timpului

memorii de ceară

travestiți în muritori

cu gânduri închise în seif

posesori de inimi mumificate/mutilate

ne purtăm ruina/rutina pe umeri

trofeu prețios

jefuiți de rațiune

cu gheare de leu

ne agățăm de…