Un acvilon subit mă sabotează...

[Camelia Ardelean]

Un acvilon subit mă sabotează,

În avanpostul stinselor iubiri

(Când poți pe-o ață drame să înșiri,

Nici conștiința nu-ți rămâne trează!).

 

Un boț de suflet putred în simțiri –

Noi răsărituri brusc mi se ridează,

Iar vechiul puzzle viața o mimează:

Aceeași nuntă – revocații miri.

 

Mi-am adunat din bâlciuri măiestria

De-a cerne nori, cu aer de chefliu

Ce-și plimbă-ades aracii de pe via

 

Din câmpul fad, prin visul străveziu,

Sperând să schimb treptat anatomia

Păcatului, ce parcă-i mult prea viu...

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Doamnele Dorina, Agafia, Mihaela Chitic, domnule Burdușa: bucuroasă să vă am alături! Vă mulțumesc pentru semnul lăsat! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Domnule da Coza, ăsta e "meniul" (mesajul), nu aveți ce face, altceva nu se servește astăzi!

Nu-mi amintiți de echer și compas, că abia am așteptat să scap de ele! :-) În rest... aveți dreptate! De fapt, e demonstrat științific că fiecare om are dreptate (adevărul lui incontestabil, din punctul lui de vedere), în concluzie, putem trăi fericiți, fără să ne mai preocupăm să o căutăm! (Ce bine-ar fi să fie așa ușor, nu?) :-) Drag,

[Camelia Ardelean]

Așa este, Valery! Poate o să "atac" și un rondel, dar nu e grabă, toate la timpul lor! :-) Mă bucur de popas și rezonanță! Eu rezonez mai mult cu primele două strofe, dar nu contează, important e că ne întâlnim în... aceeași poezie! :-) Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Prea multă autoînvinovățire, prea multă lamentație... Însă mesajul e mesaj... Îl luăm așa cum ne e servit...

Ana are și ea dreptatea ei - se simte oarece iz de echer și compas.

Drag,

da Coza

[Valeria Merca]

O poezie scrisă  pe structură de sonet. Am rezonat îndeosebi cu ultimele două strofe. Prozodia o stăpâneşti. Ştim cu toţii câtă muncă presupune poezia scrisă în vers clasic.
Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Angi, Roza Dinvale: bucuroasă de vizită și semnul de apreciere lăsat! Mulțumiri sincere!

[Camelia Ardelean]

Doamna Corina, vă mulțumesc pentru curajul de a poposi la mine în pagină! :-) Drag,

[Camelia Ardelean]

Ana, îți mulțumesc pentru prezență și opinia sinceră! Cu drag,

PS: Fiind vorba despre o "iarnă" din suflet (cu drame etc.), m-am gândit că poate să bată și crivățul (acvilonul), care (ne) "sabotează" (în sensul că... nu e destul că-i frig, mai trebuie să sufle și vântul, chiar și - sau mai ales în - suflet...). Cele două, iarna și crivățul, merg mână în mână, ca tusea cu junghiul.

Referitor la "răsărituri", mai ales cele din "iarna sufletului": pentru mine, acestea pot lua o multitudine de forme/imagini etc. Așa cum luna seamănă cu o față umană și poți să spui că "te privește cu ochi blânzi" sau "cu chipul ei de ceară", deși nu e ființă, ca să aibe chip! De ce nu ar fi și răsăriturile (din suflet sau nu numai) ridate (=îmbătrânite, obosite, nereușite...)? :-) Poate greșesc, dar mie mi s-a părut logic, adică eu asta am vizualizat! În rest, desigur, percepția mesajului poate să difere...

[Camelia Ardelean]

Mihaela, mă bucură popasul tău și faptul că suntem pe aceeași lungime de undă! Îți mulțumesc pentru semnul lăsat! Cu drag,

[Corina Militaru]

Semn de popas! :)