Iubito, angajează-mă șofer

pe o mașină fără frâne-n roate

și dă-mi distanțe, cred că se mai poate

iubi tomnatic, pur și efemer

când ploile privesc înspre cetate.



iubito, chiar aș vrea să ne plimbăm

pe-acoperișul vorbelor de șagă,

să vadă lumea cât îmi ești de dragă

deși, în veacul ăsta auster,

prea mulți trăiesc cu gândul la desagă;

iubito, chiar de-ar fi să dăm și șpagă,

cu trup în trup, putem…

chiar dacă e ultima țigare înainte de veșnicie

ordonez doar iluziile ca pe niște soldați neinstruiți

în timp ce lângă mine strigă în disperare un caporal…

Când lacrimile sapă şanţuri în obraji

asemănătoare unor riduri frumoase

ruina timpului scoate la iveală

rădăcini de speranţe care n-au încolţit

niciodată!

clipe zbârcite cu chip bătrân tuşind

gârbovite la colţ de uitare,

sunt cârpite la zidul veşniciei cu aţa

neîmplinirilor noastre, fizionomia unei tăceri

căzută-n dizgraţia unei oboseli

dureroase se lasă împrumutată de la

o buza la alta asemeni gustului sărat

spălat cu saliva unui ţipăt…

                                                             lui George Bacovia

Mesteceni albi

Cu ramuri negre

În zare par s-aţină norii

Ca nu cumva

Să umple câmpul

De scame…

Ai lăsat focul pe inima iernii,

i-ai dat o scânteie în plus – piesaj demențial

cu serpentine celebre și  secerători de azur, …

 

 



Trezit din somn, azi-noapte te-am privit

fericit am fost cum nimeni nu-i

lângă patul meu tu iarăşi ai venit

palma ta pe fruntea mea s-o pui...



Ştiam că pavăza e mai mereu cu mine

ştiam că mă-nsoţeşti mereu

ştiam că vrei să fac ce-i bine

ştiam, aşa vrea bunul Dumnezeu!



Lumina care mă-nconjoară-n vise

e sceptrul meu călăuzitor

deşi credinţa mea, umilă, se…

surâsul lui era ca un câine alb. prietene nu ai o ţigară?

umbra îl aştepta dincolo de stradă.

bricheta pot să o păstrez? nu ai cumva un leu?

mă duc la o nuntă, ştii că întotdeauna la nunţile pietrelor se sparge ceva?

iar naşterile lor sunt dezlipite cu greu de cearcăne.

zic „pe mine lumina m-a râcâit uşor, dintr-o insomnie de amiază... dar spune-mi,

tu ai iubit vreodată?”

mama era în 7 luni, ducea seara flori la cimitir, a căzut într-o…

Toamnă arămie

să îmi spui tu mie

câte mere coapte

ţi-au trecut prin şoapte,

câte perje moi

te-au iubit în ploi,

câte tinghirele

trecute-n inele

şi câţi struguraşi

zemuiesc sub paşi?

Frunza te-a-mbrăcat,

la bal ai plecat

luminos răpciune

inima-i tăciune,

ochi de căprioară

scutură din…

Iubite, vino azi pe la chindie,

Vreau să te văd, nu ştii cât mi-e de dor?

Nu-ţi mai aduc în dar o poezie,

Cu-n fir ţi-am tricotat ceva uşor:

E un costum de-Adam în armonie

Cu veşnicia ta de  călător

Iubite, vino azi pe la chindie,

Vreau să te văd, nu ştii cât mi-e de dor?

Nu te sfii, nu fac filosofie,

Chiar dacă darul meu nu e color

Să afli azi ce-o lume-ntreagă ştie:

Tu-mi eşti stăpân de-acum şi…

Mă trec

Asta-i ştiut de mult,

Dar cum ?

Vă rog pe voi să-mi spuneţi cum.

 Nopţi urcând în zgomotul ploii

 cu succesive bătăi de aripi,  

 ating absenţe zăvorâte  

 printre şoaptele viselor fără nume;

 clipe se frâng în furtuna gândului

 ascunzând oftatul în picăturile inimii  

 rătăcind pe alei osândite să asculte  

 doar paşii himerelor îngenuncheate.

 Îţi desenez pe privire nostalgia florii

 sărutând depărtări cu mireasma tăcerii  

 şi răvăşind gânduri în labirintul umbrelor…

                        Aud nisipul clipei cum se zbate

                        Sub pasul târşâit al miezului de noapte.

                        La tine, Doamne, te rog să mă-nalţi

                        În pat uşor de nori albi,

                        Să mă îmbarci făcându-mă uitat

                        Din marea învolburată a vieţii

                        Pe-un ţărm de insulă…

 Răsar

 în tăcerea secundelor

 care îmi ascultă

 sufletul zâmbind;

 nu mă întreba

 despre mâinile

 care spun totul

 când îşi pictează

 liniştea cuvintelor

 pe chipul timpului

 pierdut printre

 anotimpurile inimii.

 Surprind şi păstrez

 amintiri amestecând

 culorile gândurilor

 ascunzându-se

 în raze de lună

  cu urma paşilor

 revenind în

 tăcerea păsărilor

 care şi-au purtat

 zborul…

 …

să nu-mi ceri secretul adevărului de murano

ochii tăi limpezi reflectă karma după care

vei fi judecat

fericirea

o imagine în oglindă

o venus fermecată care te scoate din minţi

dar nu te poate atinge cu mâinile

arhitectură în carne cu arabescuri personale

pentru o viaţă sinuoasă

un far călăuză pentru zilele încărcate

ne-ar trebui un sistem de suflete ca argintul viu

să o focalizăm lăuntric

să incendieze flota vaselor de…

Vor fi ninsori, iubito, între noi

şi viscole uitate-n drum înzăpezit,

copaci cu ramuri frânte, trişti şi goi

ne vor striga în nopţi cu chip albit.

Zăpezi ţesute-n câmpuri lângă zare

vor reclădi troiene prin trecut

şi tot ce-a fost frumos din întâmplare

va fi ascuns de-al vremii aşternut.

Vom sta ascunşi în sufletele noastre

privind prin ochii vechilor statui

şi când va ninge cu zăpezi albastre,

cât te iubesc, să nu…

Toarnă-mi și mie, toamnă, un pahar,

Pe frunza ta să scriu din nou poeme;

Mi-a dat în fugă cineva în dar,

Un mic sărut, ciorchine de dileme…

De-atunci eu tac, iar ochii mei nătângi

Stau tot lipiți de cerul în albire;

Pe trupul meu, ca frunza mi-l alungi,

Ştiu că îl dai ofrandă la iubire...

Nu sta ascunsă-n miezul crud de nucă,

În aripile largi ai zorilor de brumă...

La focul ce prin tălpi uşor se urcă,

Pofteşte-mă,…

Nu-ți voi spune că ești prima ființă 

care m-a văzut încercând 

să mă descompun într-un cântec,



nu-ți voi sugera că numai tu știi 

cum încerc să fac din spusă cuvânt 

iar cuvintelor 

să le înalț statui din semne,



nu ești singura căreia i-am ascuns 

că tăcerile mele vorbesc 

iar axul anotimpurilor 

nu trece prin calendare; 



despre mine au aflat copacii că îi cunosc 

dincolo de identitatea pădurii 

și codrii…