trece spre timpul

în care puteam împleti margarete

cununa o așezam pe gardul de nuiele

bunica spunea că atrage dragostea

așteptam

o credeam depate de bănuieli

după ore

zile

se usca invariabil

și nerăbdarea pălea odată cu ea

gândul poartă cu el multe sacoșe

într-o mână și în alta

roșii

cenușii

mereu clătinate de adâncimi

frica în neant

irupe

în jur…

dar iubite

vino să mă vezi în floarea de cais

cum tac

ușoară

ca duioșia dimineții

învăț dorința să respire

lasă-ți umbra să foșnească

până la fructul oprit de pe ram

să te ning cu doruri rozalii

nu în vis

pentru că aici

acum

te fac stăpânul

unui segment de cer

când  n-am să mai fiu

nici măcar umbra unei frunze

nu mă vei certa

pentru că timpul…

cărările mă strâng

o ultimă întindere

o duioșie

palisadă a somnului iernii

mă ajută să merg pe mijloc

nu mă las păcălită de cărări

voi înceta să mai cred

că albastrul clopotului mă strigă

cobor la fântână izvoarele promise

aștept

(cumpăna adulmecă miezul alb al mărului)

până când cineva

mergând impleticit

va plânge de sete

în adâncuri

pe scheletul celei mai lungi…

 de pe stele uscate de focuri

     inelul cade

 din ochiul florii de salcâm

  curg mirări

   de ce

     pentru ce

 Judecata cea Mare

  împacă unul cu doi

   ieri cu mâine

  începe

    exilul verdelui

de marți

 e tot mai învăluitoare

 infinitatea înfloririi  

 îi îmbrac haina largă

 largă

 ca inima să aibă loc să crească

 nebună

 bună

 rezemată de dulcele petalelor

 desculță 

 despletită

 urmez cărarea bătătorită de atâtea încercări

 renunț la trup

 precum își pierde muntele duritatea

 până la flori să fii numai tu

 peste urmele ultimelor respirații 

 de parcă m-aș hrăni din…

adevăruri îți atârnă nestingherit de trup

un trup

atins de treceri efemere

sau nu

ale unei respirații

este un altfel de timp pe care îl atingem cu degetul

un aer fierbinte pe buze aburind

clipe se alungesc

mă rostesc 

cât sunt

cât îmi ești urmă

un timp cu miros de duminică

un cadou alb

între absențe gri

aripile-ți atârnă de frica greutății

îmi pasă

caut…

în partea ta de noapte

culorile se spală-n vin

și împing agale întreg târziul 

înspre răsăritul luminii

 

aștept

aștept înainte de miezul nopții

când fereastra este întredeschisă

spre albul din inimă

o sosire

mucegaiuri și-au întins tranșee

când vei trece pervazul

te vei albi vrăjitor

subțiat de voaluri

fără iluzii căzând în palme

 

nu mai vreau ca mările

pe muchii de cuvânt să-și caute umbra

nu mai…

într-una din nopțile acelea tuciurii

care-și lungeau clipele rele

până-n bocanci

lipește una din fotografiile mele în centrul desenului

cu ramurile desfrunzite în jur

cu amurgul sângeriu tot mai puternic

iar tu

un oarecare

închide intrarea în tine

să nu dau năvală

ai afla adevărul despre cum dintr-o firavă tulpină

cresc două frunze

atunci

ai respira așa mult încât ai uita să te oprești

timpul ar…

că pe partea mea de cer

ai desenat o floare albastră

și că i-ai împrumutat culoarea dorului din gânduri

prea nu se vede nimic

desculță pășesc nesigură prin iarbă

nu ating tăcerea

caut cu privirea cerul

cerul nostru

sub aripă văd cum se revarsă bătaia inimii

și dezgolirea sufletului

aș vrea

să trec alături de gând

amintirile de pe tâmplă 

iubite

cerul meu are chip de…

izvor

parte de iubire și blestem

nu noi am trasat

linii drepte străjuite de șuierul bătrânilor

nu înțelegi

iubirea se pierde în adâncul fântânii

unde izvorul doarme

nu-ți spun te iubesc

grâul ar încolți în puncte cardinale

iar cerul tău  albastru ar înfrunzi

în verdele crud

culoarea văzului meu

iubite

îți ascult vocea

grăind cuvinte în ploi de vară

privirea din…

pândind la nașteri indecise
nu vede
că nu ştie să privească

paşeşte precaut
să nu strivească cântecul
care sosește din cer

prin lucarna mică
mâna întinsă
cerşeşte un pas
 
atingerea
dezrădăcinează îndoiala
și o face vis
pe urmatoarea treaptă

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup margini din ele ca pe o petală

pe care șoaptele s-au așezat fluturi

fiecare răsuflare din vocea-ți suavă

o strecor în ființa-mi

atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare

mișcări

orientări ninse cu praful așteptării

vise umbrite de lăstari sădiți mult prea des

reiau drepturile și cresc nestăpâniți

peste…

îmi spui mereu

că mă iubești când îți lipsesc cuvintele

să fie trupul iubirii nesăgetat?

curgerea șoaptelor rup margini de cer

ca pe o pagină albă

privirea ta a așezat

(ca un șaman în stare de veghe)

lalele

 

plouă încet

urlă primăvara

i-aud chemarea dincolo de geam

privirea-i o să-mi răstoarne evanghelia

clipa

cu timp cu tot

 

iubite

această idee descătușată

va străpunge temerile

care urcă și…

în pagini

înzăpezit va fi drumul de lungi așteptări

spinteci duioase pânze precum Iona

dar fiecare cu nada sa

fiecare cu cercul său albastru

în care fluturi se zbat în lanțuri de nuanţe

atârn cerul ca pe o eșarfă albă

de catargul unei nădejdi

să mă simţi parte din umbra ta

respir

gândurile prind culoare

culoarea fluturilor

peste palmele sărate ale clipelor

las ţipătul sărutul să…

în spatele casei

în pădurea de salcâmi

este singurul loc unde pot atârna eul în crengi

aici arde neiertarea

cenuşiul

poate lua forma unei frunze

sau

neastâmpărul unei veveriţe

astfel încât  să treacă prin mine

tremurul unei încolţiri

mă-nfior

orele ocolesc pădurea

timpul iese din clipă

face pact cu anotimpurile

ca şi cum m-ar inventa

aştern covor de muguri şi…

mă întind

pe nisipul acoperit de frunze uscate

la ce bun că există lumi fără nestăvilite fulgere

zilele

păşesc în manuscrise

le mângâi pe cele atârnate de luceferi

sau pe cele îmbrăcate în piele de cerb

umbrele lor sunt rare

dulci

trecătoare

vara hibernează în iarnă

tropotind pe culcuşuri calde

trece din braţul stâng prin cel drept

în ierbarul vieţii inversează polii

e ca şi…

 macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci 

 dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi 

 desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul

 să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri.

 vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă

 mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii.

 timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura …

cu rigla în mână în fața unei hărți conturează

un vast triunghi roșu

-se spune că India este cea mai frumoasă nestemată a Coroanei britanice

mă desprind din visare și îmi adun gândurile hoinare

viața începe din acest punct un perpetuum mobile

netezind anii mereu în aceeași direcție: India

Muntele Sfântului Semn

sunt ore care ar trebui scrise cu litere de aur în calendarul vieții noastre

cum ar fi așezarea privirii tale de-a curmezișul…

să nu-ţi mai aud tânguitul plânset blajin

rostogolindu-mi lacrimile pe stânci

doar pe orizontală

doar acolo unde cordul îşi pierde bătăile fără ecou

o să te sun

să-ţi trimit jarul…

poate fi trecut ușor

din partea mea iau o cană cu apă

misterul cu care se învăluie banalul gest

este că ar fi mai fericită

dacă ar aduce cu blândețea privirii

celălalt mal aproape

să-ți număr sclipirile din iris

dar în ochii tăi întrebarea e mută

încerc să-ți trimit cuvinte tăcând

poate vei citi totuși gândul pe buze

urmăm în junglă un drum umbrit

care duce spre un loc gol și plin de soare

picioarele…