dar iubite
vino să mă vezi în floarea de cais
cum tac
ușoară
ca duioșia dimineții
învăț dorința să respire
lasă-ți umbra să foșnească
până la fructul oprit de pe ram
să te ning cu doruri rozalii
nu în vis
pentru că aici
acum
te fac stăpânul
unui segment de cer
când n-am să mai fiu
nici măcar umbra unei frunze
nu mă vei certa
pentru că timpul meu prezent
se va învecina o vreme
cu amintirile.
Adaugă un comentariu
Marcel, multumesc....asa a fost imiortalizata o chipa din sirul atat de scurt al pasilor
Sofyyy, multumesc mult...:D....cu drag mereu
Bonie, multumesc mult draga de tine, si o duminica frumoasa!
Dan, multumesc, toata admiratia mea
George, multumesc din suflet....pasager sa fie...cu drag
Lisia, multumesc suflete!!!!:)
da Coza, aseara nostalgie, azi vom vedea...dupa ce consult ochii sufletului
Multa sensibilitate, mult romantism .O declaratie de dragoste in versuri.
Multumesc din suflet Maria Elena, deoaebitele cuvinte sunt un balsam...cu drag si eu
Romantico!
Versuri cursive, într-o împletire armonioasă conferă senzualitate feminină şi sublim.
Cu deosebită admiraţie, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE