doar mâinile noastre

[Maia Maria]

printre amintiri
se amăgesc cu false atingeri
ochii prea obosiți confundă albastrul cu cenușiul
și începutul cu neștiutul
pe fiecare cuvânt clipele înmuguresc un număr
ca și cum trecerea ar conta
 
pe sticla aburită desenez jucării din amintirea bunicii
 
zborul îmi fulgeră tâmpla
iubite
ia tu mărul și așază-l în formă de dragoste
la margine de drum
semn că-i cer iertare primăverii
 
 
dulcele fără de culoare
este scos la licitație
în ritmul izvoarelor de munte
de parcă neatingerea s-ar desface în mii de cioburi
spini de gheață
prea devreme
prea ușor
prea neînțeles
 
privirea îmi rămâne încremenită spre răsărit
din dorința că poate voi zări
un senin care să semene
cu ochii lui Iisus

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Excelent, Măriucă! Te felicit din toată inima!

[Ion Lazăr da Coza]

Una dintre cele mai bune poeme ale tale şi, crede-mă, ai foarte, foarte multe bune!

Cu preţuire,

da Coza

[gina zaharia]

spinul de gheață într-un decor de lumină interioară

Maria, mărul acela ascunde atâte a taine!

drag,

[chindea maria elena]

Eu cred că nu spre vreunul din punctele cardinale exterioare (fie chiar şi răsărit) trebuie să căutăm noi seninul din ochii lui Iisus! Ci spre punctele cardinale din interior! Aici vom găsi toate universurile şi identităţile ce ne aparţin! Dacă vom înmuguri lumea interioară cea exterioară va căpăta eflorescenţe fabuloase!  Şi într-adevăr dulcele fără culoare este aneantizare!  Dumnezeu a creat o lume colorată miraculos! Numai filtrele din privirea noastră uniformizează! 

Cărţile de joc ale miraculosului - la tine sunt! Joacă-le! Pune-ţi în cupă tot ceea ce vrei să-mbete taina frumosului din tine! Cu drag, Maria Elena

[Any Dragoianu]

,,un senin care să semene
cu ochii lui Iisus,,                                        imi place foarte mult!