într-una din nopțile acelea tuciurii
care-și lungeau clipele rele
până-n bocanci
lipește una din fotografiile mele în centrul desenului
cu ramurile desfrunzite în jur
cu amurgul sângeriu tot mai puternic
iar tu
un oarecare
închide intrarea în tine
să nu dau năvală
ai afla adevărul despre cum dintr-o firavă tulpină
cresc două frunze
atunci
ai respira așa mult încât ai uita să te oprești
timpul ar mări pasul și nu vreau ca tu să mergi mai repede
ai muri
iar bocancii mei s-ar umple de noroi
am rătăcit
sau pierdut
toate duminicile pe care le-am iubit
mi-e teamă că n-o să mai pot ieși
din odaia bocancului împietrit
dar
mai ales mi-e teamă
că n-o să aflăm adevărul nicicând
despre cele două frunze din copacul ars
Adaugă un comentariu
da Coza...aprecierea ta imi umple plamanii de lumina...multam'
Multumesc Gina....delicat si deosebit este si comentul tau...pup
Un poem cât o carte.
Citit cu plăceeere.
da Coza
copacul ars....
tulpina pregătiră-n muguri
bocancul cu pas năucitor
și zborul din tine în tine...
și poemul tău delicat, Maria...
Miha, placut com de la tine...deja e sarbatoare...multumesc
Lisia, multumesc mult...cu drag mult
Sofy, suflete...pentru comentul tau timpul se opreste din loc, sa-ti multumeasca
Multumesc mult d-na Dobre...cand esti fericit timpul alearga mai repede...
multumesc mult d-le Grigoras...si mie comentul...:)
timpul ar mări pasul și nu vreau ca tu să mergi mai repede
ai muri
SUPERB!
precum şi ultima strofă.
FELICITĂRI, Maria!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE