fotograf al stărilor

reușești să așterni un peron pe tâmplele cerului

mă fură infinitul în ochi nepereche

și-n înțelesuri străine…

femeie în târgul de astăzi

s-a vândut ultima copertă de zăpadă

zadarnic aștepți

am dat-o cu ochii închiși…

Nu cunoşteam parola vântului

dar îl încurajam să acopere fânul încolțit

în vara pe care o împărţisem în sfere egale,

eu – un spic răsfăţat, tu clocotul unui izvor

din cuburi de inimă,

armonie perfectă între jocul inimii

şi sforile dimineţii.



Tot atunci, punctele cardinale răsuceau zvonuri

despre regina pădurilor,

locuia într-o scorbură intens…

Atâția nori au azi prin mine punte,

Învăluiți în veacuri cu scântei,

Am auzit că florile de munte

Și-au făcut târg. Să cumperi câte vrei!…

Hei, spin de argint

aruncă-ți mătăniile pe care le-ai purtat

în temnița fără nume,…

ți-am furat lacul

te mândreai că l-ai conturat pe vârful muntelui

și numai reginele au acces…

m-am trezit la ora închisorilor

trebuia să ridic zidul să evadez

doar o singură dată îmi era permis…

îți port cămașa pe care ai țesut câmpurile

abia a înflorit

e sălbatică și interesantă…

O Sahară uitată în munți

fredona melodia de ceară a punctelor cardinale,

sau, poate încerca să redescopere

trecători de cenușă amestecate cu…

Era mult ger, amarnic şi nătâng,

Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng,

Dar îmi plăcea cafeaua ta amară

Din praf târziu cu armonii de seară.

Când am simţit că-ncep să mă înec…

când s-a agățat de pieptul meu

o pasăre

ai ucis-o

i-ai smuls penele…

și toate stările tale mă fac să exist

într-o jumătate de cer

și-ntr-un lac secetos

unde dorm amintirile zdrențuite…

Azi am să-ți scriu pe nămeți

cu brațul de flori,

îți voi aduce un templu în dar

și parcă aș rupe și-o stea…

dezleagă-mi râurile de pe ochi

să-mi potolesc setea

care mă confundă cu tine

în albia luminii…

Un ocean de bunăvoie s-a-mpărţit în lacuri mici,

Între ele nu sunt poduri, ci doar freamăte vreo cinci,

Unul pentru dansul serii îmbrăcat ca o regină,

Cina, visul,…

O secundă-n bob de rouă se topea în zi de vară 

Când zări, în lada veche, ceasul unei stări de seară; 

Ea gonea spre râuri limpezi, n-avea drum prin preajma lui ,

El - ceas prăfuit şi singur, ea, secunda nimănui……

Un greier orb

învățase să fure solfegii

din cugetul unui cosaș -

până mai ieri degustător de stări

la cina unui felinar.…

Mi-e seara - floare arsă, mi-e rouă pe altare,

Mi-e tainică urcarea spre necuprinse zări

Iar ropotele ploii în dans de sărbătoare…