Poveste de-o secundă

[gina zaharia]

O secundă-n bob de rouă se topea în zi de vară 
Când zări, în lada veche, ceasul unei stări de seară; 
Ea gonea spre râuri limpezi, n-avea drum prin preajma lui ,
El - ceas prăfuit şi singur, ea, secunda nimănui…

Peste drum toţi grănicerii s-adunaseră la sfadă
Aveau ordin să distrugă clipele de promenadă,
Cine, ce-ar avea cu mine? se-ntrebă ţesându-şi fire
Nu prezint niciun pericol, sunt doar strop de amintire!

Și zbură cu mii de fluturi, peste jocu-ameţitor
Dovedind că niciodată n-o să stea în preajma lor;
O atrase ticăitul unui ceas dintr-un refren
Dar închise-ndată ochii…n-avea gânduri de catren.

Zarvă mare, tropot iute, cadenţau cu toţi în cor,
Numai ceasul de pe munte fluiera încetişor,
Ca un susur de legendă braţu-i se-ntindea în timp 
Căutând prin întuneric umbra unui anotimp. 

Vino, se-auzea prin lacrimi, vocea-i caldă de ruine
Eşti secunda vieţii mele, vino să trăieşti în mine!
M-am oprit în timp sălbatic, te aştept de peste-un veac,
Nu mă simţi că fără tine sunt mereu tot mai sărac?

Se-nălţă în valuri scumpe, ea secundă între stepe
Căutând în grabă ace, pregătită să înţepe;
Dar zări pe pragul vremii calendarul de aramă
Strălucind în strai de gală, de ce oare să se teamă?

S-a făcut tăcere-ndată, grănicerii-au obosit; 
Îşi luă zborul şi deodată-n ceasul vechi a poposit.
Nu te teme, zise-o voce răguşită de chemare 
Iată, locul tău e veşnic îmbrăcat în aşteptare! 

Vino să culegem vise, să le dăm stropi de izbândă,
Soarta noastră-i o pecete pe oglinda lumii crudă!
Dacă?... se-ntrebă secunda, dacă mâine nu mai sunt?
Iară ceasul nu-i răspunse şi o prinse-ntr-un sărut.

Lângă ei cântau deodată toate stelele în cor
În cămăşi de dor brodate se-mbătau lângă izvor, 
 A trecut o veşnicie, cât să-şi spună nemurirea
 Iar secunda din poveste făcu pact cu fericirea. 

Erau ei, un munte mare şi un petec de decor, 
Ea purta cărarea-n mare, el în vârful crestelor,
S-au pictat pe roata vremii, pe aripa-i grea şi seacă
Dar păcat, niciunul însă n-a simţit că stă să treacă. 

N-au văzut cum grănicerii la apel, în prag de seară,
Plănuiau în şapte feluri să-i topească-n nopţi de ceară; 
S-au trezit într-o trăsură, ea în lacăt spre apus
El în tropot de legendă ce mergea în sens opus. 

Se zăresc în pragul nopţii, varsă lacrimi pe ecou
Iar povestea lor se scrie ca o lespede pe nou;
O citesc cu voce tare,  ea cu vraja tot mai seacă,
El o prinde-n calendare. E povestea lor săracă...

[gina zaharia]

Îmbrățișări, Mihaela! Mulțumesc!

[gina zaharia]

am scris cu mâna unui călător prin furtună

emoțiile erau ale lui, furtuna eram eu:))

drag, Maria

[gina zaharia]

mulțumesc, da Coza. am citit pe calendare....

seară bună!

[gina zaharia]

Știu, Ioana, sunteți poeți minunați. Mă bucur că-mi sunteți prieteni. Mulțumesc pentru semnul tău de astăzi,

gina

[gina zaharia]

Secunda aceea zburdalnică știa că jocul prin flăcări duce spre nicăieri  dar a dorit să-și lase autograful pe singurul pas adevărat...Știu că ai recitit-o de câte ori ai zărit-o...și... ai zărit-o!

Seară frumoasă, Sofy

[gina zaharia]

Nutzu, mulțumesc trecerii tale prin poveștile mele fără timp

seară frumoasă

[Belean Maria Ileana]

Vino să culegem vise, să le dăm stropi de izbândă,"- tu le dai mai mult de atata draga Gina, le dai viata, povesti care raman pecete pe suflet...te felicit cu drag

[Ion Lazăr da Coza]

N-au văzut cum grănicerii la apelul de cu seară > N-au văzut cum grănicerii la apel, în prag de seară,

Reverenţă! Şi, după câte îmi amintesc, nu e prima. (Mai am un sac!)

da Coza

[IOANA VOICILA DOBRE]

Si noi draga mea prindem secundele in vers, in poezii, in carti, in biblioteci, in seri de lectura, de cenaclu, de vis, de reverie. Toti ne luptam sa tinem intr-un fel timpul in loc. Felicitari pentru minunata poveste ce ai ticluit si de care nu contenesc sa ma minunez si nu ma satur recitind-o!

[Sofia Sincă]

Superbă poveste! Cât de dor mi-era de ea.

Secunda zburdalnică, înainte de a trece spre amintire vrea să convingă că viaţa e frumoasă şi merită să fie trăită. Din păcate păzitorii timpului nu-i permite mai mult decât e cazul. Libertatea ei este limitată, va fi prinsă în ore, zile, anotimpuri, calendare, devenind în cele din urmă amintire.

Ceea ce frapează este construcţia atât de inedită a acestei poveşti, cursivă, emoţionantă, fermecătoare.

Cuvintele tale sunt perle, Gina!

Cu preţuire, Sofy!