poezia este ca orice sentiment

plată înaltă lustruită întunecată

culorile i se scurg după o sută de ploi

abia atunci curcubeul din ea

construiește un pod Mirabeau

sau aprinde un miracol

legătura mea cu poezia este

tot mai strânsă

versuri fardate alunecă pe coala albă

nu am voie  să opresc însă

clipa aceea care m-a mușcat de piept

pe când îți întindeam

firescul poeziei mele

cu absolut o mie de cuvinte…

în piața veche lumea este strâmbă

ies aburi la ferestre de atâta bârfă

cuvintele sunt negre de nesomn

se sapă în ciment șanțuri umplute

cu alcool

fluxul macină rugina secundelor

lilieci ard în întuneric ca niște invalizi

ne pliem pe umbra noastră în floare

poate lumea în sandale

va avea altă aromă 

de sare tulburătoare de adâncă mare

cresc zero sentimente 
sub cerul zurliu 
pe iarba de piatră 
cu gust de tristeți liliachiu
se revarsă frunze cu cioc de 
prigorii

viața staționează exact cât să scriu

câteva postulate

el râde cu buzunarele goale plin de idei poetice până la refuz

lumea văzută în vitrine nu are nasturi

când vine timpul zicerii se preface în guri de canal fierbinți ca niște cărămizi

proaspete

în gară șuieră tăcerea slinoasă pereți drepți ne despart de oraș

oamenii nopții se strâmbă la cer

luna stinge singurătăți cu picioare de cocostârc

port în ochii deschiși/falii de incertitudine/…

degetele tale cântă Rahmaninov pe note înalte

serile așez sedimente ca niște scoici

în marea agitată /pescăruși orbi de sare/

mângâie-mi umerii sidefii ca o lună amară

lumea este mai strîmtă decât o secundă

iarba ce-mi înflorește în palmă are gust de iubire rotundă

timpul curge ca un alfabet pe o geană

ochii tăi desenează în sepia irealitatea iubirii

bei Johnny Wilker ești beat de frunze liliachii

îți spun că natura mușcă din orice tablou în…

ore ca niște pești obtuzi respiră sub apele nopții

zilele câmpiei fâlfâie într-un lan solitar/ limpede este doar întunericul

agățat de ultimul far

sub cupola lumii dinlăuntrul meu

mâini mute desenează în graffiti pe zidurile gri pescaruși îndrăgostiți

hai la mall să cheltuim timpii morți momentele de stand by apassionato

stele fusiforme torc pe voci înalte

pipăi silueta toamnei cu poezie pe masă

de atâtea insomnii s-au îmbătat și plopii

cu…

n-am avut până ieri niciun plan

toate hârtiile pe care sincer desenai

ți le aruncam pe fereastră 

din rafturile tale ies însă șoareci cu ochii roz

care îți umblă prin pat dezinvolți 

rod fiecare iluzie trag de orice tristețe și se emoționează al naibii

când mă iubești

oamenii ies la strada mare

cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare

îngeri înalți printre statuile goale

ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii

gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers

vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul

scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta

poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă 

cât vor purta mantaua lui gogol

mai…

dragule frunze arămii se scurg pe alei

miroase a versuri uploadate din cer

de atei

bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt 

port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/

sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi

îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi

diminețile cresc până la cer 

sunt nopți cu luna amară 

în care barca iubirii /perlă neagră/ 

se îneacă o vară 

oamenii mor la colectiv cu bună ziua pe piept 

neiubind decât lumina /totem al lumii/ 

sau dorm într-un somn sterp 

adun frunze din toamne să-mi scriu înserarea 

număr plecări înspre mare 

munți călători corăbii apuse 

dansul de stele cu gust de meduze…

din țara mea cu mii de mănăstiri aș bea

lumini într-o cascadă lin

cozi de păun mi-ar defila-n delir

să scriu istorii pe cămăși de in

sau strânsă-n vesta cu brodate flori

să mai miros un trandafir când beau

de la Ohrid un roșu vin

mi-aș încălța opincile din piele în două cozi să -mi fie

părul împletit cu-o roză ascunsă -n pletele rebele

spre plaiul asprei Macedonii sa urc ca Macedon spre Pind

aș respira din mândră țara mea un Soare…

ceasurile dau înapoi mirosul zilei

timpul scade sau crește ca marea

cu un singur picior sau cu două inimi

vei ajunge să-mi dori înserarea

taci! lumea este un carusel

văd norii rostogolindu-se argonauți purtați de vânt

respir frunze răsfirate mirosul

reavăn /umed pământ /

strălucesc partiturile nopților conabii

voi dezlega corabia morții ca steaua de mare oceanul îl voi iubi

pe câmpii dropii solitare vor dormi la apus

grâul va rodi mai copt între zile rotunde

vara îmi va picta în păr simfoniile ierbii

ani postromantici vor…

în zilele lui azi

are prioritate arta de a schimba cameleonic

cravata

teancuri de ziare flutură la intersecții

port-drapele ale politicii rurale

tipul cu ambulanța are agenda plină

unul în plus sau în minus nu schimbă cu nimic

sensul vieții

timpul are girofar

are conștiința largă cât buzunarele

cu pupilele fixe țeapăn în costumul strâmt

stă la masă cu demnitatea arțăgoasă

a unui asistat social

bea…

Cară-ți piatra singură! mi-a spus 

mă zămislise îmi gonise usitoarele 

și bolborosea: N-ai dram de noroc!

mi-a spus ,,bună-dimineața''

în anii mei romantici

dar ziua nu începuse bine

se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață

după o beție cumpărată la litru

nu i-am răspuns decât

să-mi lase zilele nescrise

la apel nu răspund

în serile când negrul din cerul gurii

nu mă lasă să dau seara bună

așez luna pe alfabet

mi s-au albăstrit unghiile de cerneala

care se scurge din cer

timpul sâsâie ca un șarpe…

sufletul se face ghem apoi devine fir de lumină

crestează în munți labirinturi roade piatra

și mușcă din sternul copacilor

cărarea către Dumnezeu se îngustează

până devine zbor

viața își scutură omizile pe drumuri de munte

liniștea fierbe în abis /șarpe al timpului/

în vreme ce singurătatea ca un glonț

rade cerul

hai să urcăm spre calea lactee

cu toate prăpăstiile în torace

m-am sacrificat onest îmi gâlgâie…

în orașul meu băiatul cu gunoiul 

citește Gazeta de Sud la intersecții 

din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat

pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți 

în Parcul Romanescu