O ploaie de focuri se scaldă-n a ta privire,

mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.

Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune…

Primăvara îmi tiveşte lumina,

Să nu se deşire spre crudul zenit.

Port înscrise-n gene lacrima şi vina,…

Te simt, iubite, în fiecare respiraţie,

în ploaia sărutată de curcubeie.

Uite, pe cerul nostru se ascund îngeri!

Te simt, iubite, în fiecare val zburdalnic

ce-mi bate-n vene dor de visare, 

în adierea vântului - drumeţ neobosit…

Paşii tăi trec prin 
pădurea sufletului meu,
culegând lumina 
clipelor de mâine.
Vreau să-mi atingi 
crengile cu speranţă,
să mă-nalţ în visarea 
cerului,
pe o aripă de uitare 
să-mi aşez lacrima...

Îmbracă-mă cu vise,

să mă pot plimba

pe cărări de gânduri

pavate cu dragoste.

Cu lumina dorului 

din privirea-ţi melancolică

desenează-mi…

Umbrele suferinţei se oglindesc

în lacul de vise albastre,

în care scânteiază lumina îngerilor.

Luna mă priveşte cu candoare, …

Mama este cuvântul cel mai sfânt 

rostit întâia oară,

suprem sacrificiu pe altarul vieţii,

zămislind iubirea.

Chipul ei senin şi surâzător 

îmi strecura 

în sufletu-mi cald de copil

aroma florilor de tei, 

în amărăciunea greşelilor

de-o clipă.

Privirea-i înecată în lumină îmi dădea

aripi să zbor

spre tărâmul viselor neîntinate;

vocea ei duioasă şi…

În fiecare zi se face primăvară 

când tu îmi zâmbeşti.

Culeg muguri de pe fiecare ram

când mă atingi cu dragostea...…

Lumina mi-a îngheţat pe trup,

în dimineţile când îmi căutam

amintirile...

Azi, am împachetat iluziile

şi le-am vârât sub nori,

nu mai vreau să aud zgomotele

unor vise ce mă obosesc…

Deschid pleoapa sufletului

văd  pe retina clipelor 

că nemărginirea ne înnoadă

firul vieţii...

Dorul îmi înveleşte tăcerea -

 tremur de dragoste.

Încep să simt emoţiile…

Ninge la fereastra gândului

îl îmbracă în albul munţilor din cer,

respir răcoarea lacrimilor pe un ram.

Ninge la fereastra sufletului însetat…

Avem timp pentru ură şi minciună

Nu vrem să răscumpărăm adevărul,

Ne mor în zbor tineri fără de vină

În braţe îi primeşte numai cerul……

Eminescu a pus în lacrimile mele

nostalgia, visul şi iubirea.

Mi-a dat fiorul unicei clipe

ce naşte în versuri nemurirea.…

Sufletul

dezbrăcat în frunzişul iubirii

de vântul furios ce frânge crengile moi,…

Sunt vis mirosind a toamnă

cu ploaia ascunsă-n gânduri.

În ochii-mi vii, norii se leagănă.



Cad frunzele bătute de dor

în tăcerea inimii albastre

Tu mă atingi cu al nopţii fior.



Sunt vis…

Toamna culege lacrimi din cer,

Când albe crizanteme înfloresc,

Ne lasă parfumul poemelor de ieri

Clipele fericite cu dor greu se plătesc.

Apusuri se aruncă în mări astrale

Se contopesc cu şoaptele norilor,

Ca muritorii să renască prin visare

Să culeagă dulcele nectar al zorilor.

Pe un câmp de visuri însângerate,

Mi-am răstignit nevoia de cuvânt

Să pot culege surâsurile cenzurate

În timpul când tu…

Toamna vine în galop,

vânt de nostalgie

îi bate în faţă,

vara îşi pierde paşii,…

Un val de cer se zbate 

de ţărmul iluziilor –

bule de vis limpezite

în albastrul cerului…

Ce bine e în sufletul tău! 

Aş dori să mă adăposteşti 

în anotimpul ăsta cu dor, 

să împărtăşim acelaşi loc, …

Când scriu,

dansez cu cerul.

Mă simt suspendată

între a fi eu şi a fi…