Mama este cuvântul cel mai sfânt
rostit întâia oară,
suprem sacrificiu pe altarul vieţii,
zămislind iubirea.
Chipul ei senin şi surâzător
îmi strecura
în sufletu-mi cald de copil
aroma florilor de tei,
în amărăciunea greşelilor
de-o clipă.
Privirea-i înecată în lumină îmi dădea
aripi să zbor
spre tărâmul viselor neîntinate;
vocea ei duioasă şi mâna sa catifelată
îmi alinau durerile,
când petala clipelor îmi era frântă
de furioasa amăgire.
Surâsu-i de albe şi tainice mărgăritare
îmi lăsa eternitatea,
liniştea dimineţilor de primăvară,
seninul cerului.
Ochii ei blânzi, spălaţi de roua iertării
îmi descifrau
enigmele existenţei, ale dragostei şi ale morţii.
Adaugă un comentariu
Dragă Iris, Gina, Elena, Mihaela, mulţumesc frumos pentru lectură şi aprecieri! Vă îmbrăţişez cu drag!
Cine mai poate ajunge la sacrificiul mamei?
Purtăm în suflet chipul mamei... "suprem sacrificiu pe altarul vieţii"
Icoana mamei e inima fiecăruia dintre noi.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE