Sufletul
dezbrăcat în frunzişul iubirii
de vântul furios ce frânge crengile moi,
trunchiul scrijelit de timp,
tainic labirint.
În mine
se cuibăreşte pasărea dorului,
se înfruptă animalic
din iluzia dulce a dragostei –
floare albă
legănată de vântul... durerii.
Adaugă un comentariu
,,trunchiul scrijelit de timp,
tainic labirint.'' Admirație!
Mulţumesc pentru lectură şi apreciere, Catălina!
Mă bucur, Elena! Mulţumesc pentru popas!
Cu durere, dar minunat le-ai adus împreună Lavinia, pasărea dorului pe floarea albă a sufletului.Admiraţie!
Mulţumesc pentru semnul de apreciere, Gabriela!
Încântată de trecere şi de cuvintele frumoase, Sofy!
Mulţumesc frumos, Augusta!
Mă bucur că versurile mele ţi-au dat aceasta stare, Corina!
Mulţumesc, Elisabeta! Iris, apreciez semnul lăsat!
Gina, cu drag şi preţuire!
Mulţumesc pentru comentariu, Mihaela!
Frumos s-a înfruptat pasărea dorului din versurile tale!
pasărea dorului și floarea albă se văd frumos împreună:)
Frumos! Felicitări!
Minunat, Lavinia! M-am delectat. :)
foarte frumos! :))
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE