Să mor mereu visând  cu visele sub pernă

Și lacrima să-mi țeasă durere când cobor

Să-ntorc clepsidra vremii, subtilă și eternă

Ce mi-a lăsat pe limbă, străin, cuvântul dor

Fantasme-mi dă oglinda, mă fulgeră în noapte

Din depărtare…

Se-ntoarce timpul de pe unde-aleargă

Și ceasul se învârte cumva antiorar

Pisicile și câinii din curte, iată,  cântă

Când fac câte un ou într-un cuibar

Poneiul meu se duce în grădină

Și ronțăie din plin salată și…

Mi s-a dus parfumul frunzelor de nuc

Timpul se oprește, nu mai are loc

Lumea-i o grămadă ce pleacă buluc

Sa-și găsească pacea-n flori de busuioc

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Să-ți faci din mălin o cunună…

Nu știu nopțile pământului sterp să le-ascult

Și să mă strecor prin nisipuri, nu știu

Nu știu puținul și nu știu nici mult

N-aud ecoul  țărmului viu

N-aud memoria straniului timp

De din lăuntru secret avuind…

Sunt multe râuri lungi ce m-au chemat

Să mă cufund în ele, în aval

Să-mi spăl renumele de blestemat

Ce-l port de când  eram medieval

Duc pe blazon cruci mari de spadasini

Și vulturi cruzi ce au ochii legați…

Vreau să cuprind într-o singură mâna

Și viața și moartea

Vreau să le cântăresc 

Să le pun să se înfrunte una pe alta

Eu pariez pe viață

Doar azi.

Moartea nu…

Când am ajuns sa zbor cu gândul

Către-acel loc de nicăieri

Unde lumina e difuză

Și rândul vine când nu speri ?

Eu sunt aici să stau în cercul

Adjudecat printr-un avans…

Sunt pe ultima planetă din orbitele parcurse

La finalul unor ere ciclice demult apuse

Cred c-aici va fi sfârșitul vieților de pan-acum

Nu vad încă începutul, să pot profila alt drum

Poate că n-am reușit sa-nchei încă un contract…

S-a înserat în podul cu-amintiri

S-a înserat în gândurile mele

E noapte chiar în viața dintre ele

Și-arunc și tolba mea de fericiri

Mai sunt încă vreo doua felinare

Ce s-or aprinde singure, năuce,…

Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs

Vreau gura să-ți apropiu, între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații…

Mi-e sufletul scurs pe-o bucată de piatră

Nu văd drumul simplu, nu văd drumul drept

Mă doare și focul ce joacă în vatră

Și-mbrac doar tristețea strânsă la piept

Se-ntinde ca ploaia ce picură sumbru

Pe străzile goale de burg…

Aș vrea din florile de tei

Să-ți fac un leac să poți să bei

Să-ți vindeci vindecarea

Și din parfumul de demult

De dincolo de timp s-ascult

Dacă-ți  auzi chemarea

Plecând pe cai de…

Am să-mi ies din vis odată

Și am să cobor la tine,

Fată silver minunată

Cu sprâncenele aldine.

Te-am lăsat însingurată

Și-am plecat în goana mare.

Erai mica și codată,…

Amurg de toamnă izvodit din vise,

Din vise răvășite de amurg.

Se-ntoamnă iar,  ca după legi nescrise, 

După bătaia ceasului din burg.

Săgeată scriu cocorii pe orizontul scrum.

Țipând. Nemarginirii strajă.…

Doar având un strop idee de canoanele gândirii

Ce răsfiră și aduna de la beta până-n delta

Mii de pagini, căutări, prin volume și tratate,

Procesându-le în ritmuri ce depind de legea firii,

Îți aliniezi trecutul într-o rază de prezență,…

Am fost din nou în ceruri, pe-Acoperișul Lumii

Și noaptea din eter coboară-ncetișor.

E-o fabrică de gheață în jur și-n jocul lunii,

De veacuri ți se pare că-i un cristal ușor

Sunt tot la înălțime, respir fără să-mi pese, 

De-aici,…

În barul plin de nimfe despletite,

Când noaptea-ncepe să-și arate colții,

Apar femei desperecheate, triste,

Ce  stau și-așteaptă fiecare-n fața porții.

Acolo, în gesturi mici, una spre alta,

Își trec prin pat câte un client…

Trece-mă prin iarna lungă

Si iubește-mă s-ajungă

Două vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurta e iubirea.

Fur castanului și floarea,

Trandafirului savoarea,

Îmi fac ochi de belladona,

Ma strecor ca o madona

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi,

Privirea ți-e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi luna în bucăți,

Cere-mi mii de bunătăți,

Cere-mi cerul, cere-mi…

Singurătatea este

tristețea cercului căruia

nu i s-a calculat suprafața.

Singurătatea este

cearcănul zilei ce se stinge.

Singurătatea este

cochilia părăsită în…

Nu ! Moartea nu este decât plecarea

Spre-un țărm pe care nu ți-l amintești,

Spre valul ce-ți anunță înserarea 

Și care te așteaptă să-l iubești

El vine înaintea tuturora,

Se-alintă-un pic, să vadă cum primești…