Să nu te joci cu sufletul

[Monica Pester]

Mi-e sufletul prins într-un bloc de cristal

Ca-ntr-un arest,  înainte de vreme

Se-nvârte pe-o roată a coamei de val

Nici el nu mai știe de ce se teme

Catran aș vărsa peste tot ce-a trecut

Și foc aș aprinde din amintiri

Dar nu vreau să-l judec sau să-l execut

Sufletele n-au voie să fie martiri

Când stai față-n față cu moartea și râzi

Și cauți o fantă să poți respira

În marea de gânduri negre auzi

Și-nțelegi că trecutul va expira

Și lungă sau scurtă de-i viața, nu știi

Te rupi în bucăți, dăruiești tot ce ai

Fiindcă este și-un timp în care-o să vii

Mai curat, mai puternic, în ham cu alți cai

Te las, suflete să te vindeci de tot

Și umbrele să ți le pui sub zăvor

E-aproape momentul când am să pot

Să te-nntâmpin  cu maci în pridvor