Dispare din umbra copacilor frunza

și clipele-s albe, pierzând ruginiu.

Făptura pripită aproape-și ia spuza

din vuietul nopții ce țipă târziu.

Dispare din cântec un gând, o speranță,

un clopot de-alamă mai dăngăne-n vis,

dar nu e iubirea-nglodată, n-ai teamă,

căci nu se coboară în negrul abis.

Dispare-ntristare la colțuri de stradă

un zâmbet se-arată și vine subtil

o lume frumoasă, ce-aduce…

În surdină e cântecul vieții.

Copacii-l ascultă și se pleacă.

Din pământ răsare în loc de lăstar

o stâncă închinată de Gheea cunoașterii.

Simbioza dintre poet și operă

nu e dezlegată nici de uneltirile Herei,

nici de fulgerul trimis de Zeus pe pământ.

Hermes ia cântecul

și cu sandalele-i înnaripate

îl ascunde…

De semeni vânt, culegi furtună!-

spunea o vorbă de demult.

În viața asta dacă tună

atunci furtuna a-nceput.

De pui un vânt e vijelie

și nori de ploaie au sosit

nimic din ce-mi veți spune mie

nu va dura la infinit.

Semeți copaci, cu creanga-n vânturi

și-au rupt coroana și-acum cad.

Din ei noi facem niște scânduri

și îngropăm geniu sau bard.

Sicrie trainice făcură

și…

Pentru un pumn de vise ne-mplinite

mi-am scos frânturi de viață la mezat

și în adânc de ape nesfârșite

am aruncat pietriș!... Și-acum mă scald.

.

Pentru un pumn de viață greu trăită

am strâns în mine multe amintiri

și-n ochii care văd că-s obosită

se oglindesc mai multele trăiri.

.

Pentru un pumn de gânduri care zburdă

pe-un țărm de vise și pe-un cer cu nori

mi-am dat auzul... și acuma surdă

văd răni…

Port pe umeri povara iubirii.

Copacul din spatele casei

mi-a adus păsări de gând

ca să-și facă cuib

printre ramurile tainelor mele.

Port pe umeri lumea 

iar împlinirea ei 

mi-a răsărit în locul lăsat

de albul ochilor.

Port pe umeri sinele...

Am învățat să nu-l mai uit printre cuvinte.

Nu mi-am uitat povara printre suflete rătăcite.

Fluturii vor să zboare și ei

printre tainele…

În loc de suflet am un fulg de nea,

scăldat în raze de lumină-albastră

și-n colțul buzei mi s-a agățat o stea

care mai pâlpâie peste povestea noastră.

În loc de suflet am un curcubeu

ce-i îmbrăcat în straie măiestrite,

atins din când în când de Elizeu

care-mi aduce flori de zâmbet unduite.

În loc de plâns am scos de după nori

fuior de gânduri care mă încântă

și-am început să țes din acest fir

odăjdii care-acoperă o…

Zborul ca stare de fapt...

Ochii mi s-au micșorat

în timp ce mă apropiam de soare.

Simțeam dogoarea cruntă,

visam că e răcoare

și că în asfințituri

curgeau izvoare line,

în cofe multe, pline,

aveam zile senine.

Căderea ca stare de fapt...

Am căzut în abisul celei mai negre nopți.

Tartarul și-a pus Cerberul ca paznic

și pe porți

un suflet nu mai iese să vadă Elizee...

Am trupul prins în…

După ziua de azi vine mâinele-n cale.

Flori ce-acum se-ofilesc

vor dormi pe răcoare

și vor duce-n pământ

o sămânță ce vie

încolți-va în trup

altă floare să fie.

După ziua de ieri a venit zi de azi.

Am văzut către cer

cum ridică-ai mei brazi

ramuri verzi, acuite și ajung până-n nori...

Poate-ar vrea ca pe boltă

să apară doi sori.

După ziua de mâine va veni altă zi

și va duce spre…

Nu mă duce spre țărmul cu vise

unde florile-s zgură și cerul pământ,

copacii-s în brațe cu torțe aprinse

și-n gând e tăcere. Te văd surâzând!

.

Nu mă duce spre casa cu ușa deschisă

ce hoții o prădară în noapte, târziu...

și nici către locul în care stai plânsă

căci mortul mai șade pe laiță. Sunt viu!

.

Nu mă duce pe drumul pustiei.

Eu sunt pe cărarea ce duce spre rai,

dar adă-mi în cale făclia…

Aş vrea să opresc timpul,

să-i ies cumva în cale,

să-i spun vreo două vorbe,

să ştie că mă doare.

Eu sufăr în tăcere

căci nu îl pot opri

şi ca o lumânare

m-oi stinge într-o zi.

Aş vrea ca să-i ţin calea

să-i spun că trece clipa,

să-i leg cumva de-un  munte

cu lanţ de fier aripa.

Aşa n-o să mai zboare

va sta în bătătură

şi din a lui izvoare

voi bea câte o gură.

Şi-o să rămân tot…

N-am bani să-mi cumpăr raiul

nici nu voiesc să-l am cu  preţ de-arginţi...

Nimic din ce-i al lumii

nici funcţii, nici palate

nu face sfinţi.

N-am bani să cumpăr viaţa,

oricât aş vrea prin lume

să mai hălăduiesc.

Când firul i se rupe

nici funcţii , nici avere

n-o mai opresc.

Nici fericirea pe bani

nu pot s-o iau.

Să dau în astă lume

prilej de bucurie,

doar asta vreau.

Am dragoste de…

Albastrul a dat mâna cu albul

și norii

au fost plămădiți

de zâne

în ziua dintâi.

Singur vântul

umblat-a încolo și-ncoace

și adus-a ziua și noaptea

la căpătâiul cerului.

Stelele au ajuns aproape de Crucea Sudului

și-au pus pe secera lunii

praful de pe hainele lor strălucitoare.

E vară și seninul bolții este imens.

Crudul ierbii se unește cu bolta

la orizont

și lipește pământului cerul

într-o vrăjită…

Roua din cupa florilor

va fi lacrima norilor  în vara care vine…

Vom petrece  cu zânele împreună pe veranda acum pustie:

Vom bea ceai  sau cafea cu lapte

şi vom mânca biscuiţi cu miere…

Romanţa cântată de adierea vântului va fi singura muzică

pe care o vom asculta.

Totul va arăta aproape idilic…

Poate nişte iele se vor erija în zâne

şi vor dori să ne ia sufletul.

Furnicile roşii vor veni şi ne vor…

Sub sânul meu stâng

am un ceas care bate frenetic

când adie iubirea …

Nu mă lasă să dorm, să vorbesc, să respir, să gândesc .

La taclale cu mine ascultând  simfonia

din tăcerile lungi care cresc şi descresc

tot mai stau…

când sub sânul meu stâng

lepăd ce-i trupesc.

Sub sânul  stâng

am un ceas ce măsoară timpul meu

pe pământ.

Se zbate când uleiul dorinţelor

îi unge mecanismul

şi vrea să sară

din locasul sufletului.

Unde eşti timp trecut ?

Mi-ai înveninat existenţa

şi apoi, ca un laş, ai fugit din faţa prezentului…

Sub sânul  stâng

o să mai am ceasul

ce-o să măsoare a nu ştiu câta parte din viitor…

şi n-o să-mi dea pace nici când acesta

se va transforma în…